fatzui vt [At: ODOBESCU S. II 513 / V: fetzui / Pzi: ~esc fatzui / E: fatza + ui] 1 A netezi suprafatza unui obiect. 2 A lustrui suprafatza unui obiect. 3 A polei. 4 (Pgn) A da un aspect frumos (suprafetzei) unui lucru. 5 (Pfm; fig) A palmui. 6 (Pfm; fig) A bate (peste fatza) pe cineva. 7 (Reg; fig) A lucra in graba superficial. 8 (Spc) A netezi tencuiala ashternuta pe un element de constructzie. 9 (Tab) A curatza pielea de ultimele impuritatzi ramase dupa cenusharit.