FANTÓMA fantome s. f. Aratare naluca stafie strigoi fantasma. ♦ Fig. Ceea ce are o existentza fictiva. ◊ (Adjectival) Guvern fantoma. Din fr. fantôme.

fantoma sf [At: NEGRUZZI S. II 60 / V: (inv) fantom sn (Pl: ~oame ~muri) / Pl: ~me / E: fr fantome] 1 Aparitzie imateriala a unei persoane defuncte Si: aratare (27) fantasma (1) naluca stafie strigoi. 2 (Fig) Ceea ce are o existentza incerta sau imateriala. 3 (Fig; prt) Fiintza reala cu infatzishare de fantoma (1). 4 (Fig) Idee sau sentiment obsesiv. 5 (SHis ~mele trecutului) Amintire obsedanta. 6 (Fig) Persoana sau lucru care nu este decat in aparentza ceea ce ar trebui sa fie. 7 (Is) Guvern ~ Guvern lipsit de putere reala sau care nushi exercita prerogativele. 8 (Inv) Manechin de piele reprezentand o femeie gravida asupra caruia studentzii in medicina faceau studii de obstetrica. 9 (Inv; is) Fat ~ Papusha de panza in chip de fat utilizat de studentzii la medicina la exercitziile de manuire a forcepsului. 10 (Med) Membru ~ Membru amputat care subiectul continua sal perceapa k shi cum lar avea inca traducand persistentza conshtiintzei integritatzii corpului.

fantóma s.f. 1 Fiintza ireala care cred sau pretind k o vad unii oameni cu imaginatzia tulburata ori care o creeaza fantezia scriitorului; fantasma (1) naluca stafie strigoi. ◊ Compar. Oaspe al tulburarii pacii care... se furisheaza prin Europa k o fantoma ingrozitoare (EMIN.). ♦ Aparitzie imateriala a unei persoane defuncte. Un mormant se dezvaleshte O fantomancoronata din el iese (ALEX.). ♦ Restr. Fiintza reala cu infatzishare de fantoma. A slabit foarte mult. Nu mai era el ci fantoma lui. 2 Fig. Ceea ce are o existentza incerta fictiva; ceea ce nu exista in realitate; plasmuire minciuna. Lucratorii vor k in fatza demonstratziunii adevarului sa piara fantoma shi declamatziunea (EMIN.). 3 Fig. Persoana sau lucru care nu este decat in aparentza ceea ce ar fi trebuit sa fie. ◊ (polit.; adj.) Guvernfantoma = a) nume dat fiecaruia dintre guvernele democratice din timpul celui de al Doilea Razboi Mondial alcatuite in exil de oamenii politici refugiatzi in urma ocupatziei germane; b) guvern care nushi exercita prerogativele in perioade de criza interna sau guvern paralel lipsit de putere reala alcatuit de opozitzie. 4 Fig. Idee amintire de care nu se poate desprinde sentiment obsesiv. Fantomele trecutului sau il bantuie mereu. 5 (med.) Membru fantoma = membru amputat care pacientul continua sal perceapa k shi cum lar mai avea k urmare a persistentzei conshtiintzei integritatzii corpului. • pl. e shi (inv.) fantom s.n. / <fr. fantôme.

FANTÓMA fantome s. f. Fiintza ireala care cred (sau pretind) k o vad unii oameni cu imaginatzia tulburata sau care o creeaza fantezia scriitorilor; naluca stafie strigoi fantasma aratare. ♦ Fig. Ceea ce are o existentza incerta fictiva ceea ce (nici) nu exista in realitate. ◊ (Adjectival) Guvern fantoma. Din fr. fantôme.

FANTÓMA fantome s. f. 1. Fiintza ireala care cred sau pretind k o vad uneori oamenii cu imaginatzia tulburata sau care o creeaza fantezia poetzilor; naluca stafie strigoi. Nici fantome nu cutreiera misterioase subterane. BARANGA V. A. 7. Valurile izbite se inaltza shi se fugaresc k nishte fantome cu giulgiuri albe. ANGHELIOSIF C. L. 223. Un mormint se dezveleshte O fantomancoronata din el iese. ALEXANDRESCU P. 132. ◊ (Poetic) Prin paduricea salbatacita prin coltzurile de intuneric pe sub arcadele pustii parca rataceshte nevazuta fantoma a singuratatzii. SADOVEANU O. VI 479. Fantoma imaginilor familiare pribegea prin odaie k o spuma alburie de fum transparent de tutun. ARGHEZI P. T. 90. ♦ Fig. Lucru disparut din care na mai ramas in realitate nimic. SHovinismul shi fascismul trebuie sa ramiie fantome pe veci inchise in trecut. SADOVEANU C. 161. 2. (Atributiv) Persoana institutzie cu existentza fictiva. Zadarnic guvernul fantoma din sud Implora stapinii cun scincet zalud. DRAGOMIR S. 58. Varianta: (invechit) fantóm fantomuri (NEGRUZZI S. II 60) s. n.

FANTÓMA s.f. 1. Naluca stafie; vedenie. 2. (Fig.) Plasmuire. [Var. fantom s.n. / < fr. fantôme].

FANTÓMA s. f. 1. aratare naluca vedenie; stafie fantasma. 2. (fig.) plasmuire. (< fr. fantôme)

FANTÓMA ~e f. 1) (in superstitzii) Fiintza imaginara creata de fantezie care provoaca spaima; naluca; aratare; vedenie; stafie; spirit; duh. 2) Lucru imaginar care nu are corespondent in realitate. /<fr. fantôme

fantoma f. 1. vedenie de noapte stafie: lumea nu mai crede in fantome; 2. aratare desharta aparentza: o fantoma ’ncornorata GR. AL. 3. himera ce se formeaza in spirit (= fr. fantôme).

fantóma V. fantazma.

fantom sn vz fantoma

FANTÓM s.n. v. fantoma.

universitátefantóma s. f. ◊ „Universitatzifantoma care elibereaza diplome... legale. Iata un paradox semnalat pe unele meleaguri prioritarea apartzinand insa dupa cat se pare Angliei.” I.B. 8 XI 72 p. 1. ◊ „Organismul de la Strasbourg situeaza S.U.A. shi Italia in fruntea listei «universitatzilorfantoma» care furnizeaza amatorilor «diplome à la minut» ce pot fi chiar echivalate in diferite tzari occidentale.” Sc. 15 VI 74 p. 6 //din universitate + fantoma; cf. fr. faculté fantôme; DMN 1969//

*fantázma f. pl. e (vgr. phántasma). Vedenie naluca aratare viziune spectru. Barb. fantóma (fr. fantôme m.).

fantóma s. f. g.d. art. fantómei; pl. fantóme

fantóma s. f. g.d. art. fantómei; pl. fantóme

fantoma

FANTÓMA s. aparitzie aratare duh fantasma naluca nalucire nazarire spectru spirit stafie strigoi umbra vedenie viziune (inv. shi pop.) nalucitura nazaritura (pop.) iazma moroi (reg.) aratanie necuratzenie pater (Ban.) nahoada (Mold. shi Bucov.) vidma (inv.) vedere zare.

FANTOMA s. aparitzie aratare duh fantasma naluca nalucire nazarire spectru spirit stafie strigoi umbra vedenie viziune (inv. shi pop.) nalucitura nazaritura (pop.) iazma moroi (reg.) aratanie necuratzenie pater (Ban.) nahoada (Mold. shi Bucov.) vidma (inv.) vedere zare.