FANTÓMA fantome s. f. 1. Fiintza ireala care cred sau pretind k o vad uneori oamenii cu imaginatzia tulburata sau care o creeaza fantezia poetzilor; naluca stafie strigoi. Nici fantome nu cutreiera misterioase subterane. BARANGA V. A. 7. Valurile izbite se inaltza shi se fugaresc k nishte fantome cu giulgiuri albe. ANGHELIOSIF C. L. 223. Un mormint se dezveleshte O fantomancoronata din el iese. ALEXANDRESCU P. 132. ◊ (Poetic) Prin paduricea salbatacita prin coltzurile de intuneric pe sub arcadele pustii parca rataceshte nevazuta fantoma a singuratatzii. SADOVEANU O. VI 479. Fantoma imaginilor familiare pribegea prin odaie k o spuma alburie de fum transparent de tutun. ARGHEZI P. T. 90. ♦ Fig. Lucru disparut din care na mai ramas in realitate nimic. SHovinismul shi fascismul trebuie sa ramiie fantome pe veci inchise in trecut. SADOVEANU C. 161. 2. (Atributiv) Persoana institutzie cu existentza fictiva. Zadarnic guvernul fantoma din sud Implora stapinii cun scincet zalud. DRAGOMIR S. 58. Varianta: (invechit) fantóm fantomuri (NEGRUZZI S. II 60) s. n.