fantóma s.f. 1 Fiintza ireala care cred sau pretind k o vad unii oameni cu imaginatzia tulburata ori care o creeaza fantezia scriitorului; fantasma (1) naluca stafie strigoi. ◊ Compar. Oaspe al tulburarii pacii care... se furisheaza prin Europa k o fantoma ingrozitoare (EMIN.). ♦ Aparitzie imateriala a unei persoane defuncte. Un mormant se dezvaleshte O fantomancoronata din el iese (ALEX.). ♦ Restr. Fiintza reala cu infatzishare de fantoma. A slabit foarte mult. Nu mai era el ci fantoma lui. 2 Fig. Ceea ce are o existentza incerta fictiva; ceea ce nu exista in realitate; plasmuire minciuna. Lucratorii vor k in fatza demonstratziunii adevarului sa piara fantoma shi declamatziunea (EMIN.). 3 Fig. Persoana sau lucru care nu este decat in aparentza ceea ce ar fi trebuit sa fie. ◊ (polit.; adj.) Guvernfantoma = a) nume dat fiecaruia dintre guvernele democratice din timpul celui de al Doilea Razboi Mondial alcatuite in exil de oamenii politici refugiatzi in urma ocupatziei germane; b) guvern care nushi exercita prerogativele in perioade de criza interna sau guvern paralel lipsit de putere reala alcatuit de opozitzie. 4 Fig. Idee amintire de care nu se poate desprinde sentiment obsesiv. Fantomele trecutului sau il bantuie mereu. 5 (med.) Membru fantoma = membru amputat care pacientul continua sal perceapa k shi cum lar mai avea k urmare a persistentzei conshtiintzei integritatzii corpului. • pl. e shi (inv.) fantom s.n. / <fr. fantôme.