CUNOÁSHTE cunósc vb. III. 1. Tranz. A lua cunoshtintza in chip veridic de obiectele shi de fenomenele inconjuratoare; a stabili in chip obiectiv natura proprietatzile unui lucru relatziile dintre fenomene a le da o interpretare conforma cu adevarul. 2. Tranz. A avea sau a dobandi cunoshtintze pe baza studiului experientzei; a fi luat cunoshtintza de ceva. 3. Tranz. A shti a afla cine este cineva a identifica ceva; a fi facut (personal) cunoshtintza cu cineva a fi luat cunoshtintza de ceva. ◊ Expr. A nu cunoashte moarte = (despre obiecte) a fi trainic durabil. Ashi cunoashte (sau a nushi cunoashte) lungul nasului = ashi da (sau a nushi da) seama de ce i se cuvine sau i se poate permite. A face cunoscut (cuiva ceva) = a da de shtire a preveni a avertiza. ♦ A shti felul de a fi al cuiva. ◊ Expr. A cunoashte lumea = a avea experientza vietzii. ♦ A recunoashte a identifica. ♦ A distinge a deosebi pe cineva sau ceva. ♦ A avea dea face cu ceva a fi in deplina cunoshtintza de cauza. Cunosc eu bunatatea ta. 4. Refl. (impers.) A se baga de seama a se remarca a se descoperi. ♦ A avea efect a nu se intampla in zadar. Pe unde a trecut se cunoashte. ◊ Expr. (Tranz.) A cunoashte ceva = a se alege cu un profit cu un beneficiu. 5. Tranz. A admite k adevarat; a nu tagadui. 6. Intranz. (Rar) Ashi arata recunoshtintza pentru ceva; a rasplati. 7. Tranz. A admite calitatea sau titlul cuiva. 8. Tranz. Ashi da seama de ceva; a intzelege a shti. Lat. pop. connoscere (= cognoscere).

cunoashte [At: COD. VOR. 5/9 / V: con~ / Pzi: cunosc / E: ml connoscere] 1 vt A lua cunoshtintza de obiectele shi de fenomenele inconjuratoare reflectate in conshtiintza. 2 vt A stabili in chip obiectiv natura proprietatzile unui lucru relatziile dintre fenomene shi a le da o interpretare conforma cu adevarul. 3 vt(a) (Inv; construit mai ales cu prep k) A aprecia. 4 vi (Inv; construit cu prep la) A se pricepe la ceva. 5 vt A se alege cu ceva. 6 vr (Inv) A se afla. 78 vtr A (se) remarca. 9 vt (Ie) A (nu)shi ~ lungul (sau varful) nasului A (nu)shi da seama de ce i se cuvine. 10 vt (Iae) A fi obraznic. 1112 vtr (Inv) A (se) deduce. 13 vt (La imperativ; inv) Ia aminte! 1415 vtr (Inv) Ashi da seama de ceva. 16 vt (C. i. o stare sufleteasca) A simtzi. 17 vt (La negativ; lit) A nu fi obishnuit cu ceva. 18 vr Ase shti. 19 vt A avea (sau a dobandi) cunoshtintze pe baza studiului experientzei. 20 vt A fi luat la cunoshtintza ceva. 21 vt A fi initziat (sau familiarizat) cu o opera un scriitor. 22 vt A shti o limba. 23 vt Ashi fi insushit cunoshtintze temeinice intro specialitate. 24 vt (Obiectul cunoashterii este o fiintza) A afla cine este cineva. 25 vt A identifica ceva. 26 vt A apuca pe cineva in viatza. 27 vt A recunoashte pe cineva. 2829 vtr A face personal cunoshtintza cu cineva. 30 vt A shti de multa vreme pe cineva. 31 vr A se shti unul pe altul. 32 vr (Inv) A se arata. 33 vr (Construit cu dativul) A face cunoscut ceva cuiva Si: a inshtiintza. 34 vt (Ivp) A recunoashte ceva. 3536 vtr (D. o persoana mai rar d. un lucru) A (se) deosebi din mai multe de acelashi fel. 3738 vtrp (Inv) A (se) descoperi. 39 vt A shti caracterul shi calitatzile morale felul de a fi al cuiva. 40 vr Ashi da seama de calitatzile shi defectele cuiva. 4142 vtr (Inv) A avea relatzii sexuale. 43 vt (Inv) A declara in fatza instantzei judecatoreshti. 44 vt (Pex) A da asigurari. 4546 vtr (Pex) A atesta. 47 vr A se considera. 48 vt (Inv) A recunoashte cuiva un drept. 4950 vit (Ivp; uneori cu complementul har) A rasplati. 51 vt (Inv) A datora ceva cuiva. 52 vt (Inv) A recunoashte autoritatea cuiva. 53 vt (Inv; ilv) A nu ~ A nesocoti. 54 vrr (D. persoane care sau certat; ie) Nu se cunosc Nushi vorbesc shi nu se saluta. 55 vt (Buc) A pretzui pe cineva. 56 vt (Ie) A nu ~ moarte A fi nemuritor. 57 vt (Ie) A ~ lumea A avea experientza vietzii. 58 vi (Ie) Pe unde trece se ~ Rezultatele activitatzii sunt evidente.

CUNOÁSHTE cunósc vb. III. 1. Tranz. A lua cunoshtintza de obiectele shi de fenomenele inconjuratoare reflectate in conshtiintza; a stabili in chip obiectiv natura proprietatzile unui lucru relatziile dintre fenomene a le da o interpretare conforma cu adevarul. 2. Tranz. A avea sau a dobandi cunoshtintze pe baza studiului experientzei; a fi luat cunoshtintza de ceva. 3. Tranz. A shti a afla cine este cineva a identifica ceva; a fi facut (personal) cunoshtintza cu cineva. ◊ Expr. A nu cunoashte moarte = (despre obiecte) a fi trainic durabil. Ashi cunoashte (sau a nushi cunoashte) lungul nasului = ashi da (sau a nushi da) seama de ce i se cuvine sau i se poate permite. A face cunoscut (cuiva ceva) = a da de shtire a preveni a avertiza. ♦ A shti felul de a fi al cuiva. ◊ Expr. A cunoashte lumea = a avea experientza vietzii. ♦ A recunoashte a identifica. ♦ A distinge a deosebi pe cineva sau ceva. ♦ A avea dea face cu ceva a fi in deplina cunoshtintza de cauza. Cunosc eu bunatatea ta. 4. Refl. A se baga de seama a se remarca a se descoperi. ♦ A avea efect a nu se intampla in zadar. Pe unde a trecut se cunoashte. ◊ Expr. (Tranz.) A cunoashte ceva = a se alege cu un profit. 5. Tranz. A admite adevarul; a nu tagadui. 6. Intranz. (Rar) Ashi arata recunoshtintza pentru ceva; a rasplati. 7. Tranz. A admite calitatea sau titlul cuiva. 8. Tranz. Ashi da seama de ceva; a intzelege a shti. Lat. pop. connoscere (= cognoscere).

CUNOÁSHTE cunósc vb. III. 1. Tranz. A lua cunoshtintza in mod just de obiectele shi fenomenele inconjuratoare reflectate in conshtiintza; a stabili in chip obiectiv relatziile dintre fenomene a le da o interpretare conforma cu adevarul. [Filozofia materialista] arata k nu exista decit lumea perceputa prin simtzuri k lumea este materia in mishcare k lumea exterioara care o cunoashtem cu totzii shi fiecare dintre noi fizicul e singura realitate obiectiva. LENIN MAT. EMP. 244. Daca lumea poate fi cunoscuta shi cunoshtintzele noastre despre legile dezvoltarii staturii sint cunoshtintze autentice care au insemnatatea unui adevar obiectiv urmeaza k viatza sociala dezvoltarea societatzii poate fi de asemenea cunoscuta iar datele shtiintzei asupra legilor de dezvoltare a societatzii sint date autentice care au insemnatatea unor adevaruri obiective. STALIN PROBL. LEN. 561. 2. Tranz. A avea sau a dobindi cunoshtintze (temeinice) pe baza studiului cercetarii experientzei. Partidul proletariatului daca vrea sa fie un adevarat partid trebuie sa cunoasca inainte de toate legile de dezvoltare a productziei legile de dezvoltare economica a societatzii. STALIN PROBL. LEN. 568. ◊ (Cu sens lipsit de adincime filozofica) Dar dumneaei nu cunoashte k toate animalele... nu se ating de brindusha de toamna. SADOVEANU N. F. 35. Se vede k eshti strain shi nu cunoshti locurile pe aici. CREANGA P. 202. De copil Alexandrescu cunoshtea poetzii greci vechi shi moderni. GHICA S. A. 133. Cunosc urmarile acestei grozave patimi. NEGRUZZI S. I 45. ◊ Absol. Eu cunosc bine peaici shi poate mai incolo sa ai nevoie de unul k mine. CREANGA P. 199. 3. Tranz. (Cu privire la persoane) A shti cine este a identifica a recunoashte a fi facut cunoshtintza (personala). A cunoashte pe cineva din vedere. A cunoashte pe cineva personal. ▭ Totzi vor sa te cunoasca cauta sa vii pe la noi. DAVIDOGLU M. 25. Nul cunoashte pe tata. Spune shi el dupa noi batind din palme: tata vine tata insa habar nare cinei... SAHIA N. 48. Ma cunoshteau vecinii totzi Tu nu mai cunoscut. EMINESCU O. I 191. Ma duc in tzari straine Unde nu cunosc pe nime. JARNÍKBIRSEANU D. 110. (Refl. reciproc) Umblind el razna... se cunoscu cu Pan un zeu padurean. ISPIRESCU U. 107. Dapoi chiteshti dumneata k nu ne cunoashtem noi cu SHtefan a Petrei? CREANGA A. 58. ◊ (Urmat de o completiva directa) Cu toate k o cunoscuse cai stapina lui... se repezi cel dintzii cu bita. CAMILAR TEM. 63. ◊ (Cu privire la obiecte) Eshti shi dta k Cresus care nushi cunoshtea averile. ALECSANDRI T. I 288. ◊ (Cu privire la stari situatzii imprejurari sentimente) Nu cunoshti ce va sai zica prietenii de petrecere. CARAGIALE O. III 61. O simtzire care no cunoscuse niciodata. EMINESCU N. 71. Apoi cumetre daca cunoshti rau de ce nu fugi de el? ALECSANDRI T. 1539. ◊ Expr. A nu cunoashte moarte = (despre obiecte) a fi trainic durabil; (despre persoane) a lasa o amintire neshtearsa. Noi nu avem nici timp nici loc SHi nu cunoashtem moarte. EMINESCU O. I 177. Ashi cunoashte (sau a nushi cunoashte) lungul nasului = ashi da sau a nushi da seama de ce i se cuvine. Vru... sai arate k nushi cunoashte lungul nasului. ISPIRESCU U. 109. A face cunoscut cuiva (ceva) = a aduce la cunoshtintza cuiva a da de shtire a avertiza a preveni. Mariasa regele Poloniei mare duca de Lituania... va face cunoscut k sa va inchinatzi. NEGRUZZI S. I 172. La acest sfat totzi fura de parere shi indemnara pe Mihai k sa tzina domnia acestei tzari... Spre a face cunoscuta imparatului aceasta hotarire a tzarii Mihai i trimise indata doi soli. BALCESCU O. II 270. ♦ A avea de a face cu ceva a fi in deplina cunoshtintza de cauza. Poporului nostru care dea lungul istoriei sale a cunoscut asuprirea turceasca jugul imperialist grozaviile razboiului i sint nespus de scumpe independentza shi pacea. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 473. 4. Tranz. A shti felul de a fi al cuiva a avea cunoshtintza despre caracterul cuiva. Sa incerce shi cit il cunosc va urca. DAVIDOGLU M. 16. Nu te uita k un motan blind k te cunosc eu cite parale faci. SADOVEANU N. F. 8. Eu nu tziash dori vrodata sa ajungi sa ne cunoshti! EMINESCU O. I 147. ◊ Expr. A cunoashte lumea = a avea experientza vietzii. 5. Refl. (Uneori impersonal) A se baga de seama a se remarca a se descoperi a se distinge. Fiecare strop de apa cind pica inapoi la matca se face cite un armean imprejurul lui shi de ce merge se mareshte pina ce intra iarashi in sinul matcei de unde a ieshit fara... sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul. ISPIRESCU L. 34. Casa cea de arama... era acum toata numai un sloi de gheatza shi nu se mai cunoshtea pe din afara nici usha nici ushori nici gratii. CREANGA P. 255. Nici nu se cunoshtea de unde au mincat shi au baut k doar mincare shi bautura era acolo nu shaga. CREANGA P. 260. Se parea neastimparat vorbea singur shi se cunoshtea k mediteaza vreo noua moarte. NEGRUZZI S. I 143. ♦ A avea efect a nu se intimpla in zadar. Undeo pune umarul se cunoashte. DESHLIU G. 25. ♦ Tranz. (in expr.) A cunoashte ceva (de pe urma unei imprejurari) = a se alege cu un profit. Nus deprins a imbla cu croshna in spate din stapin in stapin shi vreau sa cunosc ceva cind voi ieshi de la dumneata. CREANGA P. 151. 6. Tranz. A recunoashte. [Rindunica] zbura k in vis despicind aerul in dungi mari undulate. Din departare cunoscu locul. BASSARABESCU V. 51. Ea iau multzumit cu gingashie cunoscind intrinsul pe Petrea voinicul. SBIERA P. 23. Danila insa a inceput ai striga pe nume; shi ei cunoscind glasul lui sau oprit. CREANGA P. 59. Nai vazut pe dragul meu? Poate k loi fi vazut. Dara nu lam cunoscut. JARNÍKBIRSEANU D. 23. (Cu aratarea mijlocului de recunoashtere introdus prin prep. «dupa» «de pe» «pe») De pe bici lam cunoscut. COSHBUC P. I 93. Dupa naframa shi turta lau putut cunoashte k frate. SBIERA P. 134. ◊ (Urmat de o completiva directa) A ajunge la concluzia k... SHil cunosc pe fluierat K e june nensurat. HODOSH P. P. 62. ◊ Refl. pas. Te cunoshti de pe cositza K eshti dea maicata vitza. JARNÍKBIRSEANU D. 249. ♦ A distinge a deosebi a recunoashte o persoana (mai rar un lucru) dintre mai multe de acelashi fel. Puse mina pe una shi zise: tu eshti! Ai avut noroc k mai cunoscut k de nu ma cunoshteai mergeai precum ai venit. RETEGANUL P. V. 66. Refl. pas. Sa gindit mult cum sa faca k sa se cunoasca bine copilul ei din al bucataresei. RETEGANUL P. IV 37. Acum chiar nu se puteau cunoashte unul de celalalt. RETEGANUL P. IV 37. 7. Tranz. (Adesea urmat de o completiva directa) A admite k adevarat a nu tagadui a recunoashte. Cunosc k eshti mai tare decit mine. RETEGANUL P. IV 16. Insushi invatzatzii Ardealului sint astazi uimitzi de rodurile shi confuzia produsa... cunosc k sistemele [SHcolii ardelene] au intrecut hotarul lucrurilor iertate. RUSSO S. 80. Simt cunosc vad k sint un vinovat nevrednic de iubirea ei. NEGRUZZI S. I 47. Numi cunosc nici o vina. SEVASTOS C. 125. ◊ Refl. impers. Se cunoshtea k deabia se tzinea sa nu rida. SADOVEANU O. VI 246. Nui asha k se cunoashte k nam dormit? CARAGIALE O. II 214. De pe barbeta shi mustetzi se cunoshtea k era strain. NEGRUZZI S. I 37. ◊ Refl. (in forma personala cu sens impersonal) Ma cunosc cas vinovat. SHEZ. I 107. 8. Intranz. (Astazi rar) Ashi arata recunoshtintza pentru ceva a rasplati. Scapama de necaz shi pe urma o sa cunosc shi eu. ◊ Tranz. (Complementul indica persoana rasplatita) Daca ma vei cunoashte bine apoi sa shtii k pina mine tzia fi fiica sanatoasa. SBIERA P. 302. (Complementul indica rasplata oferita) O satzi cunoasca vrun har pentru astea toate. GORJAN H. I 16. (Complementul indica serviciul adus) Lasama... sa multzamesc intii ziditorului mieu shi apoi ma voi intoarce a cunoashte shi facerea ta de bine. DRAGHICI R. 21. 9. Tranz. (Cu acuzativ dublu; al doilea complement. se introduce prin prep. «k» «de»«drept») A admite calitatea sau titlul cuiva. Toate vietatzile pamintului se temea de dinsul shil cunoshtea k stapin. SBIERA P. 304. Mihaivoda... nu voi in nici un chip sal cunoasca [pe Basta] de generalcapitan al tzarii. BALCESCU O. II 269. 10. Tranz. Ashi da seama (din anumite indicii) de ceva a intzelege a shti. Nimeni nu cunoashte Cei in sufletul femeii. COSHBUC P. I 72. Fata... ishi aduse aminte de povetzele calului shi cunoscind viclenia zise... ISPIRESCU L. 20. Un batrin odinioara sfirshitul sau cunoscind... Chema la sine pe fiul sau. PANN P. V. III 112.

A CUNOÁSHTE cunósc tranz. 1) (aspecte ale vietzii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientzei sau a studiului; a shti. ~ orashul. ~ o limba. ~ opera unui scriitor. ◊ ~ viatza (sau lumea) a avea mare experientza de viatza. 2) (persoane) A shti din diferite puncte de vedere. Il cunosc de mic copil. ◊ A nu ~ moarte a) a fi durabil; b) a lasa o amintire vie. 3) (fiintze lucruri) A deosebi de altele de acelashi fel (dupa anumite semne); a recunoashte. 4) A patrunde cu mintea; a intzelege; a shti; a pricepe. Cunosc intentziile lui. /<lat. connoscere

A SE CUNOÁSHTE ma cunósc intranz. A fi cunoscut (unul cu altul); a detzine informatzii unul despre altul; a se shti. /<lat. connoscere

cunoashte v. 1. a shti ce este: nu cunosc acest fapt; 2. a avea relatziuni de societate sau daraveri cu cineva: cunoshti pe acest domn? 3. a intzelege a pricepe: lam cunoscut ce poama este; 4. a avea o cunoshtintza exacta despre sine: cunoashtete pe tine insutzi; 5. a se vedea a se observa: se cunoashte k nu shtie nimic. [Lat. COGNESCERE].

cunósc út a oáshte v. tr. (lat. cognóscere din co impreuna shi gnóscere nóscere a cunoashte; it. conóscere vpv. conoisser fr. connaitre sp. conocer. Cunosc oshtĭ oashte; sa cunoasca. V. nobil). SHtiŭ am ideĭe de: a cunoashte o persoana (adica „personal” ĭar cind e numaĭ „din vedere” saŭ „din auzite” se zice a shti: il shtiŭ dar nul cunosc). SHtiŭ am practica am facut incercarea am avut ocaziune sa vad: am cunoscut mizeria cunosc bine acest drum te cunosc ce poama eshtĭ (ce fel de om eshtĭ cine eshtĭ) a cunoashte dreptu roman (barb. dupa fr. connaitre. Rom. corect a shti dreptu roman). V. intr. A cunoashte la a te pricepe la a shti sa apreciezĭ: eŭ cunosc la stofe. V. refl. Imĭ daŭ sama de pricep: cunoashtete pe tine insutzĭ (vestita vorba a luĭ Socrate). A se observa a se putea aprecia: ziŭa buna de dimineatza se cunoashte dupa unghie se cunoashte leu (Prov.) Am cunoshtintza is cunoscut cuĭva: ne cunoashtem de mult.

cunoáshte (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. cunósc; ger. cunoscand; part. cunoscút

cunoáshte vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. cunósc perf. s. 1 sg. cunoscúi 3 sg. cunoscú; part. cunoscút

CUNOÁSHTE vb. 1. a pricepe a stapani a shti (fam.) a vedea. (~ la perfectzie mai multe meserii.) 2. a poseda a stapani a shti. (~ trei limbi straine.) 3. a intzelege a pricepe a shti. (~ franceza?) 4. v. afla. 5. v. shti. 6. a (se) shti. (Ne ~ de mici; il ~ k pe un cal breaz.) 7. v. recunoashte. 8. a (se) observa a (se) remarca a (se) vedea. (Se ~ k ai fost tu aici.)

CUNOÁSHTE vb. v. aprecia chibzui considera crede deduce gasi gandi judeca obtzine opina rasplati realiza recompensa recunoashte socoti.

CUNOASHTE vb. 1. a pricepe a stapini a shti (fam.) a vedea. (~ la perfectzie mai multe meserii.) 2. a poseda a stapini a shti. (~ trei limbi straine.) 3. a intzelege a pricepe a shti. (~ franceza?) 4. a afla a shti (Vrei sa ~ adevarul ?) 5. a shti (astazi rar) a pricepe. (Nu ~ inca secretul?) 6. a (se) shti. (Ne ~ de mici; il ~ k pe un cal breaz.) 7. a identifica a recunoashte a shti (Cum il potzi ~ ?) 8. a (se) observa a (se) remarca a (se) vedea. (Se ~ k ai fost tu aici.)

cunoashte vb. v. APRECIA. CHIBZUI. CONSIDERA. CREDE. DEDUCE. GASI. GINDI. JUDECA. OBTZINE. OPINA. RASPLATI. REALIZA. RECOMPENSA. RECUNOASHTE. SOCOTI.

cunoáshte (cunósc cunoscút) vb. 1. A lua cunoshtintza. 2. A intzelege a aprecia a judeca. 3. A cishtiga a achizitziona. 4. A deduce a conchide. 5. A observa a remarca. 6. A shti a avea in minte ashi da seama de ceva. 7. A fi in relatzii cu cineva. 8. A fi la curent. 9. A recunoashte a identifica. 10. A avea raporturi trupeshti cu o femeie. 11. A recunoashte a dovedi a declara a admite. 12. A fi recunoscator a multzumi. 13. A recunoashte drept shef a respecta a avea consideratzie. Mr. cunoscu cunuscui cunoashtire megl. cunos(c) istr. cunoscu. Lat. cognōscĕre prin intermediul unei forme vulg. *connōscĕre (Pushcariu 447; CandreaDens. 446; REW 2031; DAR); cf. it. conoscere prov. conoire fr. connaitre cat. coneixar sp. conocer port. conhecer. Der. cunoscut s. m. (persoana shtiuta; prieten); necunoscut adj. (care nu este cunoscut); cunoscator adj. (care cunoashte); necunoscator adj. (care nu cunoashte ignorant); cunoshtintza s. f. (cunoashtere; shtire; judecata; notziune idee; relatzie de societate; persoana cunoscuta; inv. gratitudine; inv. conshtiintza); necunoshtintza s. f. (ignorantza nepricepere); incunoshtiintza vb. (a aduce la cunoshtintza; a informa); cunoshtintze s. f. pl. (persoane cunoscute) care pare sa reprezinte lat. cognoscentem (Cipariu Principii 198; Draganu Dacor. II 278; DAR) sec. XVII inv.; recunoashte vb. (a admite; a acorda; a marturisi; a vizita; a explora; a multzumi) a inlocuit in epoca moderna vb. cunoashte cu sensurile 1113; recunoscator adj. (care poarta gratitudine); nerecunoscator adj. (ingrat); recunoshtintza s. f. (gratitudine); nerecunoshtintza s. f. (ingratitudine).

AB UNO DISCE OMNES (lat.) dupa unul cunoashtei pe totzi Vergiliu „Eneida” II 6566. Enea descrie pe Sinon care viclean k totzi aheii incearca prin cuvinte meshteshugite sai convinga pe troieni sa primeasca in cetate calul de lemn in care se ascundeau Odiseu shi luptatorii sai.

AMICUS CERTUS IN RE INCERTA CERNITUR (lat.) prietenul sigur se cunoashte intro imprejurare nesigura Cicero „De amicitia” 17 64 Ennius „Fragmenta scenica” 296. In romaneshte i corespunde proverbului: prietenul adevarat la nevoie se cunoashte.

FELIX QUI POTUIT RERUM COGNOSCERE CAUSAS (lat.) fericit cel ce a putut cunoashte cauzele lucrurilor Vergiliu „Georgica” II 490. Probabil elogiu al lui Lucretziu; versul exprima admiratzia fatza de spiritele cutezatoare care au reushit sa patrunda tainele naturii.

GNOTHI SE AUTON (γνῶθι σε αυτόυ) (gr.) cunoashtete pe tine insutzi Thales din Milet. Maxima gravata pe frontonul templului lui Apolo din Delfi devenita deviza shi indemnul staruitor al lui Socrate. In varianta latina: „Nosce te ipsum!”.

HAST DU DIE SORGE NIE GEKANNT? (germ.) nai cunoscut grija niciodata? Goethe „Faust” II 5. Grija infatzishata sub chipul unei batrane i arata lui Faust k este omniprezenta nimeni neputanduse feri de ea.

NEMO CENSETUR IGNORARE LEGEM (lat.) nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea Adagiu din dreptul roman. Necunoashterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei.

NOSCE TE IPSUM! (lat.) cunoashtete pe tine insutzi Cicero „Tusculanae disputationes” I 22 52. Traducerea latina a maximei greceshti „Gnothi seauton”.

RECTUM ITER QUOD SERO COGNOVI ET LASSUS ERRADO ALIIS MONSTRO (lat.) eu arat altora calea dreapta care am cunoscuto tarziu cand eram obosit de ratacire Seneca „Epistulae ad Lucillium” 8 3.

Ab uno disce omnes (lat. "Dupa unul i potzi judeca pe totzi ) Vergiliu Eneida II 65. Vorbind despre grecii care sau introdus in Troia prin faimosul vicleshug al calului de lemn poetul subliniaza perfidia grecului captiv Sinon care ia convins pe troieni sa primeasca in cetate calul obiectul pierzaniei lor sustzinind k era o ofranda adusa zeilor. Cu alte cuvinte: cum era acel om prefacut erau totzi! Devenite cu timpul o expresie curenta vorbele lui Vergiliu sint folosite mai ales in sens nefavorabil. Referindune la un grup de oameni deopotriva de neserioshi sau vicleni sau cu alte trasaturi negative putem spune: Ab uno disce omnes. LIT.

a cunoashte k pe propriul buzunar expr. v. a cunoashte can palma.

a cunoashte can palma expr. a cunoashte la perfectzie.

a cunoashte toate chichitzele expr. 1. a cunoashte in detaliu un meshteshug. 2. a cunoashte toate detaliile shi dedesubturile unei afaceri.