cunósc út a oáshte v. tr. (lat. cognóscere din co impreuna shi gnóscere nóscere a cunoashte; it. conóscere vpv. conoisser fr. connaitre sp. conocer. Cunosc oshtĭ oashte; sa cunoasca. V. nobil). SHtiŭ am ideĭe de: a cunoashte o persoana (adica „personal” ĭar cind e numaĭ „din vedere” saŭ „din auzite” se zice a shti: il shtiŭ dar nul cunosc). SHtiŭ am practica am facut incercarea am avut ocaziune sa vad: am cunoscut mizeria cunosc bine acest drum te cunosc ce poama eshtĭ (ce fel de om eshtĭ cine eshtĭ) a cunoashte dreptu roman (barb. dupa fr. connaitre. Rom. corect a shti dreptu roman). V. intr. A cunoashte la a te pricepe la a shti sa apreciezĭ: eŭ cunosc la stofe. V. refl. Imĭ daŭ sama de pricep: cunoashtete pe tine insutzĭ (vestita vorba a luĭ Socrate). A se observa a se putea aprecia: ziŭa buna de dimineatza se cunoashte dupa unghie se cunoashte leu (Prov.) Am cunoshtintza is cunoscut cuĭva: ne cunoashtem de mult.