CRÉIER (13) creieri s. m. (2) creiere s. n. 1. Partea cea mai importanta a sistemului nervos central la vertebrate organ al gandirii shi al conshtiintzei umane care este situata in cutia craniana shi compusa din trunchiul cerebral creierul mic shi emisferele cerebrale. ◊ Creierul mic = parte a creierului situata in regiunea posterioara shi inferioara a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situata in regiunea anterioara shi superioara a craniului. 2. Fig. Minte inteligentza judecata. ♦ Element (persoana) care organizeaza shi conduce o actziune. 3. (In expr.) Creierii (sau creierul) muntzilor = locurile cele mai inalte shi mai greu accesibile ale muntzilor. [Var.: (inv.) críer s. m.] Lat. c(e)rebellum.

creier sm [At: CORESI EV. 277/32 / V: cleeri smp clei smp cleieri smp cleri smp clii smp ~eer ~eere snp ~eeri smp ~ei smp ~eiere snp ~eire snp ~eiri smp ~el ~eri smp criei smp criel crier crieri smp criili smp criiri smp crili smp greier greieri smp / Pl: ~i / E: ml cerebrum] 1 Cea mai importanta parte a sistemului nervos central la vertebrate situata in cutia craniana Si: encefal. 2 Organ al gandirii shi conshtiintzei la om. 3 (Is) ~ mic Parte a creierului (2) situata in regiunea posterioara shi inferioara Si: cerebel. 4 (Is) ~ mare Parte a creierului (2) situata in regiunea anterioara shi superioara formata din doua emisfere. 5 (Pfm; ie) Ai zbura cuiva ~i Ai trage un glontz in cap. 6 (Pop; is) Pielitza ~ului Meninge. 78 (Ie) ~i muntzilor Varfurile (inaccesibile ale) muntzilor. 9 (Ie) ~i codrilor Cea mai ascunsa parte a codrilor. 10 (Pex) Minte. 11 (Pex) Inteligentza. 12 (Pex) Judecata. 13 (Pfm; ie) Ashi framanta ~i A se gandi intens la ceva. 1419 (Fig) Persoana care (initziaza shi) conduce (o afacere) (o mishcare sau) un complot. 2023 (Fig) (Initziator shi) conducator (al unui proiect sau) al unei activitatzi colective. 24 (Pan) Parte groasa a butucului rotzii in care se intzepenesc spitzele Si: capatzana.

CRÉIER creieri s. m. 1. Partea cea mai importanta a sistemului nervos central la animale organ al gandirii shi al conshtiintzei la om situat in cutia craniana shi compus din trunchiul cerebral creierul mic shi emisferele cerebrale. ◊ Creierul mic = parte a creierului situata in regiunea posterioara shi inferioara a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situata in regiunea anterioara shi superioara a craniului. 2. Fig. Minte inteligentza judecata. ♦ Element care organizeaza shi conduce o actziune. 3. (In expr.) Creierii (sau creierul) muntzilor = locurile cele mai inalte shi mai greu accesibile ale muntzilor. [Var.: (inv.) críer s. m.] Lat. c(e)rebellum.

CREÍER creieri s. m. (La pl. adesea cu valoare de sg.) 1. Partea cea mai importanta a sistemului nervos central la toate animalele organ al gindirii shi al conshtiintzei omului situat in cutia craniana shi compus dintro masa de substantza nervoasa; encefal. Conshtiintza shi gindirea noastra aricit de mult ar parea k se situeaza deasupra simtzurilor noastre sint produsul unui organ material fizic produsul creierului. MARXENGELS O. A. II Daca ne punem insa intrebarea ce sint in fond gindirea shi conshtiintza shi care este originea lor constatam k ele sint produse ale creierului omenesc. ENGELS 43. Creierul mic = parte a creierului situata in regiunea posterioara shi inferioara a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situata in regiunea anterioara shi superioara a craniului. 2. Fig. Minte inteligentza judecata. Rumi adunasen creier Toata cumintzia lumii. COSHBUC P. I 71. ◊ Expr. Ashi framinta creierii = ashi chinui mintea ashi bate capul. ♦ Elementul care organizeaza shi conduce o actziune. Creierul shi sufletul infernalului complot. CARAGIALE M. 76. 3. (In expr.) Creierii (rar creierul) muntzilor = locurile cele mai indepartate shi mai greu accesibile ale muntzilor. Motzii vin din creierul muntzilor dau o roata prin tirg... shi pornesc inapoi. BOGZA TZ. 22. A plins Danila shi sa suit in creierii muntzilor. GALACTION O. I 156. In creierii muntzilor era sa mearga mai greu k pe loc shes. CARAGIALE O. III 91. Varianta: (regional) críer (EMINESCU O. I 134 IONESCU P. 36) s. m.

CRÉIER ~i m. 1) Organ central al sistemului nervos la om shi la animale aflat in cutia craniana; encefal. ◊ ~ul mare parte a creierului care se afla in regiunea anterioara shi superioara a craniului. ~ul mic parte a creierului care se afla in regiunea posterioara shi inferioara a craniului; cerebel. Ashi zbura (sau ai zbura cuiva) ~i ashi trage (sau ai trage cuiva) un glonte in cap. 2) Facultatea de a gandi; minte; judecata; ratziune; intelect. 3) fig. Fortza organizatorica shi conducatoare a unei actziuni. 4): ~i (sau ~ul) muntzilor locurile centrale inalte shi greu accesibile ale muntzilor. [Sil. creier] /<lat. crebrum

creier m. 1. substantza nervoasa inchisa in cavitatea craniului; 2. fig. Spirit inteligentza: creierii sai lucreaza; 3; infundatura adanca a unui munte: in creierii Carpatzilor. [Lat. C(E)REBRUM].

créĭer m. uzitat shi la pl. shi n. pl. e cind e vorba de creĭer k organ anatomic: doŭa creĭere de gips (lat. cerébrum crebrum de unde s’a facut créur apoĭ creĭer dupa greĭer; it. cervello pv. cervel fr. cerveau d. lat. cerebellum. V. cerebel. Cp. cu cĭur). Substantza nervoasa din craniŭ. Fig. Spirit minte. Creĭeriĭ muntzilor partea de unde inceteaza vegetatziunea shi ramine stinca goala (ceĭa ce da impresiunea c’aĭ ajuns in craniu muntzilor) coclaurĭ locurĭ neumblate pin muntzĭ. Atzĭ zbura creĭeriĭ (d. fr. se brûler la cervelle) a te impushca in cap. In Banat críel.

cleeri sm vz creier

cleieri smp vz creier corectata

cleri smp vz creieri

clii smp vz creier

creel sm vz creier

creer sm vz creier

creere snp vz creier

creeri smp vz creier

crei¹ smp vz creier

creiere snp vz creier

creieri sm vz creier

creire snp vz creier

creiri smp vz creier

criei smp vz creier

criel sm vz creier

crier sm vz creier

crieri smp vz creieri

criili smp vz creier

criiri smp vz creier

crili smp vz creieri

críel shi críer V. creĭer.

créier¹ (organ) s. m. pl. créieri

créier² (element conducator persoana) s. n. pl. créiere

créier (anat.) s. m. pl. créieri

créier (persoana element conducator) s. n. pl. créiere

creier pl. creieri; (fig.) pl. creiere

creier mai des : creieri pl.

CRÉIER s. (ANAT.) 1. (impr.) encefal. 2. creierul mic v. cerebel.

CRÉIER s. v. butuc deshteptaciune intelect inteligentza judecata minte pricepere ratziune spirit.

CREIER s. (ANAT.) 1. (impr.) encefal. 2. creierul mic = cerebel (pop.) creierash (reg.) creierush.

creier s. v. BUTUC. DESHTEPTACIUNE. INTELECT. INTELIGENTZA. JUDECATA. MINTE. PRICEPERE. RATZIUNE. SPIRIT.

créier (ri) s. m. 1. Organul gindirii shi al conshtiintzei la om situat in cutia craniana. 2. Minte judecata. 3. Cap capetenie shef. 4. Butuc de roata. 5. Zona interioara shi putzin accesibila a unei regiuni muntoase. Mr. criél críer megl. criél. Lat. cerĕbrum prin intermediul unei reduceri *crebrum (Candrea Rom. XXXI 306; Candrea Éléments XVI; REW 1827; Philippide II 636; Pascu Lat. 275; DAR); sau lat. c(e)rĕbĕllum (Pushcariu 413; CandreaDens. 406; Weigand WlachoMeglen 8). Ambele solutzii par posibile dar prezinta dificultatzi fonetice; sa incercat de aceea odinioara sa se explice prin Hasdeu Cuv. din Batrini I 274 sau prin alb. krielj (Barič Albanorum. St. I 81). Pentru valoarea lui c oclusiv inainte de un e primitiv cf. cearcan. Graur BL III 50 crede k ee (› eie) a rezultat dintro brisure intre doi r k in greier sau prooroc; insa nu sa demonstrat k ee nu este etimologic. Cuvintul este de uz general (ALR I 13); sensul 5 are aspectul unei etimologii populare fara sa se poate indica punctul de provenientza. Der. creerush s. m. (cerebel); descreerat adj. (nebun smintit).

créi s.n. v. clei („creier”).

a avea mushchi / pitici pe creier expr. (adol.) a fi nebun

ashi stoarce creierii expr. a (se) gandi profund a se framanta pentru a gasi o solutzie.

ashi zbura creierii expr. a se sinucide prin impushcare in cap.