créier (ri) s. m. 1. Organul gindirii shi al conshtiintzei la om situat in cutia craniana. 2. Minte judecata. 3. Cap capetenie shef. 4. Butuc de roata. 5. Zona interioara shi putzin accesibila a unei regiuni muntoase. Mr. criél críer megl. criél. Lat. cerĕbrum prin intermediul unei reduceri *crebrum (Candrea Rom. XXXI 306; Candrea Éléments XVI; REW 1827; Philippide II 636; Pascu Lat. 275; DAR); sau lat. c(e)rĕbĕllum (Pushcariu 413; CandreaDens. 406; Weigand WlachoMeglen 8). Ambele solutzii par posibile dar prezinta dificultatzi fonetice; sa incercat de aceea odinioara sa se explice prin Hasdeu Cuv. din Batrini I 274 sau prin alb. krielj (Barič Albanorum. St. I 81). Pentru valoarea lui c oclusiv inainte de un e primitiv cf. cearcan. Graur BL III 50 crede k ee (› eie) a rezultat dintro brisure intre doi r k in greier sau prooroc; insa nu sa demonstrat k ee nu este etimologic. Cuvintul este de uz general (ALR I 13); sensul 5 are aspectul unei etimologii populare fara sa se poate indica punctul de provenientza. Der. creerush s. m. (cerebel); descreerat adj. (nebun smintit).