opțiuni
  • info

13 definiții pentru cerebel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEREBÉL, cerebele, s. n. Parte a sistemului nervos central situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. [Pl. și: cerebeluri] – Din lat. cerebellum.

cerebél sn [At: DA / Pl: ~e / E: lat cerebellum] 1 Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor Si: creier mic. 2-3 (Pex; șdp) Creieraș.

CEREBÉL, cerebele, s. n. Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. – Din lat. cerebellum.

CEREBÉL s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic, creieraș.

CEREBÉL, cerebele, s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic. – Lat. lit. cerebellum.

CEREBÉL s.n. Parte a encefalului așezată în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum].

CEREBÉL s. n. parte a encefalului în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. (< lat. cerebellum)

CEREBÉL ~e n. anat. Parte a creierului situată la extremitatea din spate a cutiei craniale; creierul mic. /<lat. cerebellum

*cerebél n., pl. e și urĭ (lat. cerebellum, dim. d. cérebrum, creĭer. V. creĭer). Anat. Creĭeru mic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cerebél s. n., pl. cerebéle/cerebéluri

cerebél s.n., pl. cerebéle / cerebéluri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CEREBÉL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieraș, (reg.) creieruș.

CEREBEL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieraș, (reg.) creieruș.

Intrare: cerebel
cerebel1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerebel
  • cerebelul
  • cerebelu‑
plural
  • cerebele
  • cerebelele
genitiv-dativ singular
  • cerebel
  • cerebelului
plural
  • cerebele
  • cerebelelor
vocativ singular —
plural —
cerebel2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerebel
  • cerebelul
  • cerebelu‑
plural
  • cerebeluri
  • cerebelurile
genitiv-dativ singular
  • cerebel
  • cerebelului
plural
  • cerebeluri
  • cerebelurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerebel, cerebele / cerebel, cerebelurisubstantiv neutru

  • 1. Parte a sistemului nervos central situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: creieraș creieruș
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.