optziuni
  • info

13 definitzii pentru cerebel

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CEREBÉL cerebele s. n. Parte a sistemului nervos central situata in regiunea posterioara shi inferioara a emisferelor cerebrale cu rol important in reglarea mishcarilor; creierul mic. [Pl. shi: cerebeluri] Din lat. cerebellum.

cerebél sn [At: DA / Pl: ~e / E: lat cerebellum] 1 Parte a encefalului situata in regiunea posterioara shi inferioara a emisferelor cerebrale cu rol important in reglarea mishcarilor Si: creier mic. 23 (Pex; shdp) Creierash.

CEREBÉL cerebele s. n. Parte a encefalului situata in regiunea posterioara shi inferioara a emisferelor cerebrale cu rol important in reglarea mishcarilor; creierul mic. Din lat. cerebellum.

CEREBÉL s. n. Partea encefalului situata in regiunea posterioara shi inferioara a craniului; creierul mic creierash.

CEREBÉL cerebele s. n. Partea encefalului situata in regiunea posterioara shi inferioara a craniului; creierul mic. Lat. lit. cerebellum.

CEREBÉL s.n. Parte a encefalului ashezata in regiunea posterioara shi inferioara a capului; creierul mic. [Pl. luri. / < lat. cerebellum].

CEREBÉL s. n. parte a encefalului in regiunea posterioara shi inferioara a capului; creierul mic. (< lat. cerebellum)

CEREBÉL ~e n. anat. Parte a creierului situata la extremitatea din spate a cutiei craniale; creierul mic. /<lat. cerebellum

*cerebél n. pl. e shi urĭ (lat. cerebellum dim. d. cérebrum creĭer. V. creĭer). Anat. Creĭeru mic.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

cerebél s. n. pl. cerebéle/cerebéluri

cerebél s.n. pl. cerebéle / cerebéluri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CEREBÉL s. (ANAT.) creierul mic (pop.) creierash (reg.) creierush.

CEREBEL s. (ANAT.) creierul mic (pop.) creierash (reg.) creierush.

Intrare: cerebel
cerebel1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerebel
  • cerebelul
  • cerebelu‑
plural
  • cerebele
  • cerebelele
genitiv-dativ singular
  • cerebel
  • cerebelului
plural
  • cerebele
  • cerebelelor
vocativ singular —
plural —
cerebel2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerebel
  • cerebelul
  • cerebelu‑
plural
  • cerebeluri
  • cerebelurile
genitiv-dativ singular
  • cerebel
  • cerebelului
plural
  • cerebeluri
  • cerebelurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

cerebel, cerebele / cerebel, cerebelurisubstantiv neutru

  • 1. Parte a sistemului nervos central situata in regiunea posterioara shi inferioara a emisferelor cerebrale cu rol important in reglarea mishcarilor; creierul mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: creierash creierush
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.