CREÍER creieri s. m. (La pl. adesea cu valoare de sg.) 1. Partea cea mai importanta a sistemului nervos central la toate animalele organ al gindirii shi al conshtiintzei omului situat in cutia craniana shi compus dintro masa de substantza nervoasa; encefal. Conshtiintza shi gindirea noastra aricit de mult ar parea k se situeaza deasupra simtzurilor noastre sint produsul unui organ material fizic produsul creierului. MARXENGELS O. A. II Daca ne punem insa intrebarea ce sint in fond gindirea shi conshtiintza shi care este originea lor constatam k ele sint produse ale creierului omenesc. ENGELS 43. Creierul mic = parte a creierului situata in regiunea posterioara shi inferioara a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situata in regiunea anterioara shi superioara a craniului. 2. Fig. Minte inteligentza judecata. Rumi adunasen creier Toata cumintzia lumii. COSHBUC P. I 71. ◊ Expr. Ashi framinta creierii = ashi chinui mintea ashi bate capul. ♦ Elementul care organizeaza shi conduce o actziune. Creierul shi sufletul infernalului complot. CARAGIALE M. 76. 3. (In expr.) Creierii (rar creierul) muntzilor = locurile cele mai indepartate shi mai greu accesibile ale muntzilor. Motzii vin din creierul muntzilor dau o roata prin tirg... shi pornesc inapoi. BOGZA TZ. 22. A plins Danila shi sa suit in creierii muntzilor. GALACTION O. I 156. In creierii muntzilor era sa mearga mai greu k pe loc shes. CARAGIALE O. III 91. Varianta: (regional) críer (EMINESCU O. I 134 IONESCU P. 36) s. m.