CRÉIER (13) creieri s. m. (2) creiere s. n. 1. Partea cea mai importanta a sistemului nervos central la vertebrate organ al gandirii shi al conshtiintzei umane care este situata in cutia craniana shi compusa din trunchiul cerebral creierul mic shi emisferele cerebrale. ◊ Creierul mic = parte a creierului situata in regiunea posterioara shi inferioara a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situata in regiunea anterioara shi superioara a craniului. 2. Fig. Minte inteligentza judecata. ♦ Element (persoana) care organizeaza shi conduce o actziune. 3. (In expr.) Creierii (sau creierul) muntzilor = locurile cele mai inalte shi mai greu accesibile ale muntzilor. [Var.: (inv.) críer s. m.] Lat. c(e)rebellum.