CRÉIER creieri s. m. 1. Partea cea mai importanta a sistemului nervos central la animale organ al gandirii shi al conshtiintzei la om situat in cutia craniana shi compus din trunchiul cerebral creierul mic shi emisferele cerebrale. ◊ Creierul mic = parte a creierului situata in regiunea posterioara shi inferioara a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situata in regiunea anterioara shi superioara a craniului. 2. Fig. Minte inteligentza judecata. ♦ Element care organizeaza shi conduce o actziune. 3. (In expr.) Creierii (sau creierul) muntzilor = locurile cele mai inalte shi mai greu accesibile ale muntzilor. [Var.: (inv.) críer s. m.] Lat. c(e)rebellum.