CLÁK claci s. f. 1. Munca prestata de tzaranii sherbi shi liberi fara pamant in beneficiul stapanilor de moshie. ◊ Expr. Lucru de claca = lucru facut fara tragere de inima de mantuiala prost. 2. Munca colectiva benevola prestata de tzarani pentru a se ajuta unii pe altzii shi care adesea este insotzita ori urmata de o mica petrecere de glume povestiri etc. ◊ Expr. Vorba de claca = vorba inutila sau neserioasa; flecareala. Din bg. tlaka.

clák² sf [At: DA / Pl: claci / E: fr claque] (Fri; la teatru) Grup de spectatori platitzi sa aplaude.

clák¹ sf [At: ANON. CAR. / Pl: claci / E: bg тлака] 1 (In feudalism) Munca fara plata care tzaranul fara pamant era obligat sa o presteze in folosul stapanului moshiei. 2 Perioada cand se facea claca (1). 3 (Inv; is) Om de ~ Clacash. 4 (Ccr) Ceea ce se realiza in urma clacii (1). 5 (Inv) Prestatzie ocazionala neremunerata in folosul comunitatzii. 6 (Inv) Munca prestata benevol de un grup in folosul cuiva (insotzita sau) urmata de o petrecere. 7 (Inv) Petrecere care insotzeshte claca (6). 8 (Inv; is) ~k lui Dumnezeu Razboi. 9 (Inv; is) Lucru de ~ Lucru gratuit. 10 (Inv; fig; ias) Lucru facut de mantuiala. 11 (ivp; ie) A da ~ la ceva A se repezi mai multzi deodata terminand repede. 12 (Is) Vorba de ~ Flecareala. 13 (Inv; ie) A ajunge de ~ A ajunge de batjocura. 14 (Ivp; ie) Ashi bate gura de ~ A flecari. 15 (Irg; is) ~k jocului Petrecere organizata de un fruntash al satului pentru o zi de secerat. 16 (Inv; d. tineri) Ceata. 17 (Ilav) De ~ Degeaba.

CLÁK claci s. f. 1. Forma caracteristica a rentei feudale constand din munca gratuita care tzaranul fara pamant era obligat sa o presteze in folosul stapanului de moshie. ◊ Expr. Lucru de claca = lucru facut fara tragere de inima de mantuiala prost. 2. Munca colectiva benevola prestata de tzarani pentru a se ajuta unii pe altzii shi care adesea este insotzita ori urmata de o mica petrecere de glume povestiri etc. ◊ Expr. Vorba de claca = vorba inutila sau neserioasa; flecareala. Din bg. tlaka.

CLÁK claci s. f. 1. (In regimul feudal) Munca care tzaranul era obligat so presteze gratuit in folosul stapinului moshiei; reprezinta forma cea mai caracteristica a rentei feudale deci a raporturilor de productzie care stau la baza orinduirii feudale. V. boieresc. Domnitorul mareshte numarul zilelor de claca la douasprezece. IST. R.P.R. 283. Mai specialishti in chestiuni de claca decit clacashii nu cunosc. CAMIL PETRESCU B. 148. Pribegi de bir shi claca Copii fara noroc Tui stringi in codrii noaptea Sub brazi pe linga foc. COSHBUC P. I 217. Ma duela moshia mea la TZalinoasa shi poroncesc tzaranilor sami faca o claca de vro cinci zile. ALECSANDRI T. II 239. Claca shi la noi k pretutindeni este o urmare un drept al feudalitatzii adus din tzarile occidentale in Ungaria shi in Polonia shi de acolo in Principatele Romine. KOGALNICEANU S. A. 140. ◊ Expr. Lucru de claca = lucru facut fara tragere de inima de mintuiala neingrijit prost. Munca colectiva benevola care o fac tzaranii unii in folosul altora shi care de obicei este insotzita de o mica petrecere cu povestiri glume jocuri etc. V. shezatoare. Sa ne ducem sara unele la altele... cu toate k vremea clacilor a cam trecut. CAMILAR TEM. 60. La lelea Ilinca era claca de tors in seara aceea. SANDUALDEA U. P. 202. SHi la claca shi la nuntzi SHi la glumen shezatoare Numai eu sa nu fiu oare? COSHBUC P. II 170. O data noaptea la o claca de dezghiocat papushoi iam scos Mariucai un shoarec din sin. CREANGA A. 63. Expr. Vorba de claca = vorba inutila fara miez; flecareala. Daca... ai pofta shi vreme sa mai schimbam doua vorbe de claca ma gaseshti dupa amiezi 1/25 la Gambrinus. CARAGIALE O. VII 332. (Despre persoane) A ajunge de claca = a ajunge de batjocura. 2. Prestatzie ocazionala la diverse lucrari de interes public. In ziua de sfintul Foca scoate vornicul din sat pe oameni la o claca de dres drumul. CREANGA A. 7.

CLÁK claci f. 1) inv. Munca gratuita care tzaranii iobagi erau obligatzi so presteze in folosul proprietarului; boieresc. ◊ Lucru de ~ munca facuta de mantuiala. Vorba de ~ vorba neserioasa. 2) Munca colectiva benevola organizata de sateni pentru a se ajuta reciproc urmata uneori de o mica petrecere. /<bulg. tlaka

claca f. 1. odinioara zilele de munca gratuita ce sherbul shi tzaranul erau datori a face Domnului boierilor sau calugarilor: ea purta in Moldova numele de boieresc shi in Ardeal cel de robota. Claca a a fost desfiintzata in 1864 odata cu improprietarirea tzaranilor; 2. azi lucru de claca gratuit fig. fara tragere de inima ordinar prost; vorba de claca vorba desharta seaca; 3. munca ce fac satenii la sarbatori mici k o facere de bine; 4. shezatoare unde se lucreaza shi se petrece in acelash timp: la o claca de desghiocat papushoiu CR. [Serb. TLAKA].

clák f. pl. acĭ (vsl. sirb. tlaka d. tlačiti a izbi tleštitlŭkon tlŭknonti a bataturi; bg. tlŭka rut. toloká shi kláka claca toloaca tolóčiti a calca ĭarba. D. rom. vine ung. kaláka koláka. V. toloaca tologesc stilcesc). Vechĭ. Corvada munca gratuita care tzaraniĭ shi sherbiĭ o datoraŭ domnuluĭ boĭerilor saŭ minastirilor: in TZara Rom. 12 zile pe an in Mold. 24 (numita shi boĭeresc shi lucru ĭar in Trans. robota). La 1864 supt Cuza fiind improprietaritzĭ tzaraniĭ s’a desfiintzat claca. Azĭ. Ajutor mutual intre tzaranĭ la secerish la dezghĭocat fasole sh. a. cind se aduna in casa celuĭ care are nevoĭe de ajutor shi care le da in schimb mincare shi bautura shi astfel e sinonim cu shezatoare. Lucru de claca lucru gratuit shi (fig.) fara tragere de inima decĭ prost. Vorba de claca vorba deshearta seaca. V. beĭlic furcarie govie nedeĭe zbor 3 ghĭulush.

clák s. f. g.d. art. clắcii; pl. claci

clák s. f. g.d. art. clacii; pl. claci

CLÁK s. 1. (IST.) boieresc robota. (K forma a rentei feudale ~ din TZara Romaneasca se numea in Moldova boieresc iar in Transilvania robota.) 2. shezatoare (reg.) furcarie (Transilv.) haba habara (prin Munt.) sideanca. (~ facuta la tzara in serile de iarna.)

CLAK s. 1. (IST.) boieresc robota. (K forma a rentei feudale ~ din Tara Romaneasca se numea in Moldova boieresc iar in Transilvania robota.) 2. shezatoare (reg.) furcarie (Transilv.) haba habara (prin Munt.) sideanca. (~ facuta la tzara in serile de iarna.)

clák (clắci) s. f. 1. (Inv.) Prestatzie feudala munca neplatita care iobagul era obligat sa o faca in folosul stapinului. 2. Munca voluntara care se face de obicei intre vecini spontan shi gratuit cu caracter de reciprocitate. Se face in general pentru muncile cimpului pentru constructzii shi intre femei pentru treburile gospodareshti shi se termina de obicei printro petrecere cu bauturi shi jocuri de societate. Sl. tlaka „serviciu feudal” (Cihac II 416; Conev 66); cf. sb. cr. slov. ceh. tlaka „serviciu” pol. tłoska „munca voluntara” rut. kljaka al carui fonetism indica un imprumut din rom. (Miklosich Wander. 21; Candrea Elemente 407). Cf. toloaca. Der. clacui vb. (a organiza sau a participa la o claca munca voluntara); clacash s. m. (inv. birnic; care ia parte la o claca); clacashesc adj. (de clacashi).

clák claci s.f. Munca prestata benevol in folosul cuiva urmata de o petrecere. Din sl. tlaka „serviciu feudal” (Cihac Conev cf. DER); cf. srb. ceh. tlaka „serviciu” (DER); din bg. tlaka (DEX MDA). Cuv. rom. > magh. kaláka koláka (Scriban Bakos) ucr. kljaka (Miklosich Candrea cf. DER).

clák claci s.f. Munca prestata benevol in folosul cuiva urmata de o petrecere. Din srb. tlaka; Cuv. rom. preluat in magh. (kaláka) (Bakos 1982).

CLÁK (< bg. scr.) s. f. 1. Forma a rentei in munca prestata de tzarani sherbi shi liberi fara pamint in TZara Romaneasca shi Moldova in beneficiul stapinilor de pamint. A cunoscut o permanenta creshtere ajungind in sec. 19 la 56 de zile in TZara Romaneasca shi 84 in Moldova. Desfiintzata prin reforma agrara din 1864 ea sa mentzinut sub forme deghizate pana in sec. 20; (in Moldova) boieresc (2). 2. Munca colectiva benevola care o fac tzaranii unii in folosul altora shi care de obicei este insotzita de o mica petrecere cu povestiri glume jocuri etc. V. shezatoare (1).