clák f. pl. acĭ (vsl. sirb. tlaka d. tlačiti a izbi tleštitlŭkon tlŭknonti a bataturi; bg. tlŭka rut. toloká shi kláka claca toloaca tolóčiti a calca ĭarba. D. rom. vine ung. kaláka koláka. V. toloaca tologesc stilcesc). Vechĭ. Corvada munca gratuita care tzaraniĭ shi sherbiĭ o datoraŭ domnuluĭ boĭerilor saŭ minastirilor: in TZara Rom. 12 zile pe an in Mold. 24 (numita shi boĭeresc shi lucru ĭar in Trans. robota). La 1864 supt Cuza fiind improprietaritzĭ tzaraniĭ s’a desfiintzat claca. Azĭ. Ajutor mutual intre tzaranĭ la secerish la dezghĭocat fasole sh. a. cind se aduna in casa celuĭ care are nevoĭe de ajutor shi care le da in schimb mincare shi bautura shi astfel e sinonim cu shezatoare. Lucru de claca lucru gratuit shi (fig.) fara tragere de inima decĭ prost. Vorba de claca vorba deshearta seaca. V. beĭlic furcarie govie nedeĭe zbor 3 ghĭulush.