CLÁK claci s. f. 1. (In regimul feudal) Munca care tzaranul era obligat so presteze gratuit in folosul stapinului moshiei; reprezinta forma cea mai caracteristica a rentei feudale deci a raporturilor de productzie care stau la baza orinduirii feudale. V. boieresc. Domnitorul mareshte numarul zilelor de claca la douasprezece. IST. R.P.R. 283. Mai specialishti in chestiuni de claca decit clacashii nu cunosc. CAMIL PETRESCU B. 148. Pribegi de bir shi claca Copii fara noroc Tui stringi in codrii noaptea Sub brazi pe linga foc. COSHBUC P. I 217. Ma duela moshia mea la TZalinoasa shi poroncesc tzaranilor sami faca o claca de vro cinci zile. ALECSANDRI T. II 239. Claca shi la noi k pretutindeni este o urmare un drept al feudalitatzii adus din tzarile occidentale in Ungaria shi in Polonia shi de acolo in Principatele Romine. KOGALNICEANU S. A. 140. ◊ Expr. Lucru de claca = lucru facut fara tragere de inima de mintuiala neingrijit prost. Munca colectiva benevola care o fac tzaranii unii in folosul altora shi care de obicei este insotzita de o mica petrecere cu povestiri glume jocuri etc. V. shezatoare. Sa ne ducem sara unele la altele... cu toate k vremea clacilor a cam trecut. CAMILAR TEM. 60. La lelea Ilinca era claca de tors in seara aceea. SANDUALDEA U. P. 202. SHi la claca shi la nuntzi SHi la glumen shezatoare Numai eu sa nu fiu oare? COSHBUC P. II 170. O data noaptea la o claca de dezghiocat papushoi iam scos Mariucai un shoarec din sin. CREANGA A. 63. Expr. Vorba de claca = vorba inutila fara miez; flecareala. Daca... ai pofta shi vreme sa mai schimbam doua vorbe de claca ma gaseshti dupa amiezi 1/25 la Gambrinus. CARAGIALE O. VII 332. (Despre persoane) A ajunge de claca = a ajunge de batjocura. 2. Prestatzie ocazionala la diverse lucrari de interes public. In ziua de sfintul Foca scoate vornicul din sat pe oameni la o claca de dres drumul. CREANGA A. 7.