CLÁK claci s. f. 1. Forma caracteristica a rentei feudale constand din munca gratuita care tzaranul fara pamant era obligat sa o presteze in folosul stapanului de moshie. ◊ Expr. Lucru de claca = lucru facut fara tragere de inima de mantuiala prost. 2. Munca colectiva benevola prestata de tzarani pentru a se ajuta unii pe altzii shi care adesea este insotzita ori urmata de o mica petrecere de glume povestiri etc. ◊ Expr. Vorba de claca = vorba inutila sau neserioasa; flecareala. Din bg. tlaka.