CASCÁ casc vb. I. 1. Tranz. A deschide gura pentru a vorbi pentru a striga pentru a manca etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes cu mirare sau curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nicio treaba a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare mai ales de mirare; a se holba a se zgai; p. ext. a baga de seama a fi atent. ◊ Compus: cascagura s. m. = guracasca. 2. Intranz. A deschide gura mare printro mishcare de inspirare adanca urmata de o expiratzie prelungita k semn de oboseala plictiseala sau somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putzin); a se crapa. Lat. *cascare.

casca [At: TETRAEV. (1574) 251 / Pzi: casc / E: ml cascare] 1 vt A deschide gura (pentru a vorbi pentru a striga pentru a manca etc.) 2 vt (Ie) A ~ gura A privi cu interes (sau cu mirare cu curiozitate naiva). 3 vt (Iae) A umbla pe ici pe colo pierzand vremea. 4 vt (Iae) A dezvalui un secret (fara a avea o intentzie rea). 5 vt (Ie) A ~ ochii A deschide ochii tare mai ales de mirare Si: (pop) a se holba a se zgai (irg) a se bleojdi. 6 vt (Iae; pex) A fi (foarte) atent. 78 vt (Ic) Cascagura (sau guracasca) Persoana care (sta absenta shi) nu intzelege ce se intampla (sau ce se discuta) in jurul ei. 9 vt (Iae) Persoana dezinteresata Si: cascaund (1). 10 vi A deschide gura mare printro inspiratzie adanca urmata de o expiratzie prelungita tradand prin acest gest starea (de oboseala plictiseala dar mai ales de somnolentza) in care se afla o fiintza Si: a ushta. 11 vr (D. o usha o fereastra etc.) A se intredeschide Si: a se crapa. 12 vi (Ivr; d. oameni) A striga. 13 vi (Inv) A ravni. 14 vi (Inv) A tinde (spre ceva). 15 vr (D. obiecte) A se crapa. 16 vr (D. nuci) A plesni. 17 vr (Fig; ie) A se ~ o prapastie (intre doua persoane sau grupuri) A se produce o dezbinare.

CASCÁ casc vb. I. 1. Tranz. A deschide gura pentru a vorbi pentru a striga pentru a manca etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes cu mirare sau curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nici o treaba a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare mai ales de mirare; a se holba a se zgai; p. ext. a baga de seama a fi atent. ◊ Compus: cascagura s. m. = guracasca. 2. Intranz. A deschide gura mare printro mishcare de inspirare adanca urmata de o expiratzie prelungita tradand oboseala plictiseala shi mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putzin); a se crapa. Lat. *cascare.

CASCÁ casc vb. I. 1. Tranz. (Cu complementul «gura») A deschide gura spre a vorbi spre a striga spre a lua mincarea etc. Fetele cascara gura sa raspunda dar muma lor le lua vorba din gura. RETEGANTUL P. II. [Dracul] casca o gura cit o shura shi cind chiuie o data se cutremura pamintul. CREANGA P. 54. ◊ Fig. Geamurile sparte cascau guri negre in peretzi. REBREA NU R. II 200. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes cu mirare cu curiozitate naiva (de obicei stind cu gura deschisa) a privi prosteshte; p. ext. a umbla fara nici o treaba a pierde vremea; a taia frunza la ciini. Ziulitza indelungata sade numai shi maninca shi casca gura dupa cei drumari k numai a se gati shtie. RETEGANUL P. I 51. Cascase gura shi bleojdise ochii la cele ce spunea vinatorul. ISPIRESCU L. 141. Mai shede el cit shede de casca gura prin tirg shiapoi ishi ia talpashitza spre casa. CREANGA P. 44. Oamenii cascau ironic gura cind il vedeau. EMINESCU N. 42. Laliii casca gura la marfurile expuse prin magazine. NEGRUZZI S. I 329. 2. Intranz. (Despre oameni shi animale) A deschide gura mare printro mishcare reflexa de inspirare adinca urmata de o expiratzie prelungira shi adesea zgomotoasa tradind oboseala plictiseala sau mai ales nevoie de somn. Poate k traisem inca intraceasta lume mare Ce ma face k sa sufar k sa rid sau k sa casc. MACEDONSKI O. I 70. Ei se sculara apoi incepura a sentinde shi a casca. ISPIRESCU L. 202. K...a...sc toata ziulica shi do...o...rm toata nopticica. ALECSANDRI T. 899. ◊ Tranz. (Cu complementul «gura»; rar) Dimineatza... Stan se scoala intinzinduse shi cascind o gura de gindeai k vrea sai soarba. RETEGANUL P. IV 19. 3. Tranz. (Familiar cu complementul «ochii») A deschide tare ochii (mai ales de mirare) spre a vedea mai bine; a se holba a se zgii. Cascai ochii k la un spectacol cum nu mai vazuseshi pina atunci. PAS Z. I 211. Brincovene Constantin... Casca ochiia te uita Detzi cunoshti tu pielea ta. ALECSANDRI P. P. 212. 4. Refl. (Despre obiecte care prezinta o deschizatura) A se deschide (nu de tot); a se crapa. Prapastia se casca in adincime. ▭ O gura neagra de girlici se casca in coasta cladirii. SADOVEANU O. VII 52. ◊ Fig. Au incercat istoricii literari... k shi istoricii propriuzishi sa afirme k ei fac istoria de dragul istoriei... Intre declaratziile programatice shi aplicarea lor in practica sa cascat insa o prapastie. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 126 3/1.

CASCÁ casc vb. I. 1. Tranz. A deschide gura spre a vorbi spre a striga spre a lua mancarea etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes cu mirare cu curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nici o treaba a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare mai ales de mirare; a se holba a se zgai. 2. Intranz. A deschide gura mare printro mishcare reflexa de inspirare adanca urmata de o expiratzie prelungita tradand oboseala plictiseala shi mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putzin) a se crapa (4). Lat. *cascare.

A CASCÁ casc 1. tranz. (gura) A desface despreunand buzele shi falcile (pentru a manca a vorbi etc.); a deschide. ◊ ~ gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitanduse in toate partzile). ~ ochii a) a face ochi mari (de mirare de spaima etc.); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. Cascagura (sau guracasca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost. 2. intranz. A deschide larg gura printro mishcare reflexa inspirand adanc shi expirand prelung (din cauza somnului oboselii etc.). /<lat. cascare

A SE CASCÁ se cásca intranz. (despre obiecte) A forma crapaturi lasand sa se vada in interior. /<lat. cascare

cascà v. 1. a deschide tare gura (de oboseala sau de urit); 2. a deschide tare ochii; 3. a intredeschide: a casca usha. [Lat. vulg. *CASCARE (din gr. hásko)].

casc a cascá v. intr. (lat. cascare d. vgr. hásko casc ruda cu lat. hiscere a se casca a se crapa; sard. cascare V. dehiscent). Rasuflu adinc deschizind convulsiv gura (de plictiseala saŭ de osteneala). Doresc ma lacomesc (Vechĭ): casca sa cuprinda averea altuĭa. V. tr. Deschid (putzin): a casca usha. Iron. A casca ochiĭ a holba ochiĭ a privi mirat orĭ atent. A casca gura a perde timpu privind.

cascá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. casc 2 sg. cashti 3 cásca; conj. prez. 3 sa cáshte

cascá vb. ind. prez. 1 sg. casc 2 sg. cashti 3 sg. shi pl. cásca; conj. prez. 3 sg. shi pl. cáshte

casc cashti 2 cashte 3 conj.

CASCÁ vb. 1. v. deschide. 2. v. holba. 3. v. intredeschide. 4. a se adanci a se deschide (rar) a se scobi. (In fatza noastra se ~ o peshtera.)

CASCA vb. 1. a deschide a desface. (~ gura.) 2. a (se) bulbuca a (se) holba a (se) mari a (se) umfla a (se) zgii (pop. shi fam.) a (se) beli a (se) bleojdi (pop.) a (se) bobosha a (se) bolbosha (reg.) a (se) boldi a (se) bolovani (Transilv.) a (se) zgaura (Ban.) a (se) zgimboia. (~ ochii.) 3. a (se) crapa a (se) intredeschide. (Sa ~ usha.) 4. a se adinci a se deschide (rar) a se scobi. (In fatza noastra se ~ o peshtera.)

cascá (cásc cascát) vb. 1. A deschide gura. 2. A deschide mult (gura ochii etc.). 3. A deschide gura mare tradind oboseala plictiseala somn. Mr. cascu (hascu) megl. casc (hasc). Lat. *cascare din gr. χάσϰω (Candrea Rom. XXXI 304; Meyer Alb. St. IV 123; Pushcariu 306; CandreaDens. 282; REW 1733; DAR); cf. sard. kaskare (Wagner 111) it. cascaggine. Este cuvint general folosit (ALR I 86 shi II 23). Var. din mr. shi megl. provine direct din ngr. Der. cascari vb. (rar a casca 3); cascat adj. (deschis rascracanat; cascat holbat); cascat s. n. (faptul de a casca); cascatura s. f. (cascat); cascota (var. cashcota) s. f. (se spune atunci cind nu exista nimic de mincare) formatzie umoristica alcatuita cu ajutorul unui suf. care pare ngr.; cascaund adj. (cascat tont) formatzie curioasa fara indoiala in loc de *cascaun cu un suf. expresiv k in barzaun gargaun shi care se considera nejustificat der. de la un lat. *cascabundus (Candrea Rom. XXXI 305; Tiktin; Pushcariu 307; CandreaDens. 283; REW 1732; Rosetti I 164).