CASCÁ casc vb. I. 1. Tranz. A deschide gura pentru a vorbi pentru a striga pentru a manca etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes cu mirare sau curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nicio treaba a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare mai ales de mirare; a se holba a se zgai; p. ext. a baga de seama a fi atent. ◊ Compus: cascagura s. m. = guracasca. 2. Intranz. A deschide gura mare printro mishcare de inspirare adanca urmata de o expiratzie prelungita k semn de oboseala plictiseala sau somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putzin); a se crapa. Lat. *cascare.