casca [At: TETRAEV. (1574) 251 / Pzi: casc / E: ml cascare] 1 vt A deschide gura (pentru a vorbi pentru a striga pentru a manca etc.) 2 vt (Ie) A ~ gura A privi cu interes (sau cu mirare cu curiozitate naiva). 3 vt (Iae) A umbla pe ici pe colo pierzand vremea. 4 vt (Iae) A dezvalui un secret (fara a avea o intentzie rea). 5 vt (Ie) A ~ ochii A deschide ochii tare mai ales de mirare Si: (pop) a se holba a se zgai (irg) a se bleojdi. 6 vt (Iae; pex) A fi (foarte) atent. 78 vt (Ic) Cascagura (sau guracasca) Persoana care (sta absenta shi) nu intzelege ce se intampla (sau ce se discuta) in jurul ei. 9 vt (Iae) Persoana dezinteresata Si: cascaund (1). 10 vi A deschide gura mare printro inspiratzie adanca urmata de o expiratzie prelungita tradand prin acest gest starea (de oboseala plictiseala dar mai ales de somnolentza) in care se afla o fiintza Si: a ushta. 11 vr (D. o usha o fereastra etc.) A se intredeschide Si: a se crapa. 12 vi (Ivr; d. oameni) A striga. 13 vi (Inv) A ravni. 14 vi (Inv) A tinde (spre ceva). 15 vr (D. obiecte) A se crapa. 16 vr (D. nuci) A plesni. 17 vr (Fig; ie) A se ~ o prapastie (intre doua persoane sau grupuri) A se produce o dezbinare.