A CASCÁ casc 1. tranz. (gura) A desface despreunand buzele shi falcile (pentru a manca a vorbi etc.); a deschide. ◊ ~ gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitanduse in toate partzile). ~ ochii a) a face ochi mari (de mirare de spaima etc.); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. Cascagura (sau guracasca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost. 2. intranz. A deschide larg gura printro mishcare reflexa inspirand adanc shi expirand prelung (din cauza somnului oboselii etc.). /<lat. cascare