CASCÁ casc vb. I. 1. Tranz. A deschide gura spre a vorbi spre a striga spre a lua mancarea etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes cu mirare cu curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nici o treaba a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare mai ales de mirare; a se holba a se zgai. 2. Intranz. A deschide gura mare printro mishcare reflexa de inspirare adanca urmata de o expiratzie prelungita tradand oboseala plictiseala shi mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putzin) a se crapa (4). Lat. *cascare.