Definitzia cu ID-ul 905503:

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CASCÁ casc vb. I. 1. Tranz. (Cu complementul «gura») A deschide gura spre a vorbi spre a striga spre a lua mincarea etc. Fetele cascara gura sa raspunda dar muma lor le lua vorba din gura. RETEGANTUL P. II. [Dracul] casca o gura cit o shura shi cind chiuie o data se cutremura pamintul. CREANGA P. 54. ◊ Fig. Geamurile sparte cascau guri negre in peretzi. REBREA NU R. II 200. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes cu mirare cu curiozitate naiva (de obicei stind cu gura deschisa) a privi prosteshte; p. ext. a umbla fara nici o treaba a pierde vremea; a taia frunza la ciini. Ziulitza indelungata sade numai shi maninca shi casca gura dupa cei drumari k numai a se gati shtie. RETEGANUL P. I 51. Cascase gura shi bleojdise ochii la cele ce spunea vinatorul. ISPIRESCU L. 141. Mai shede el cit shede de casca gura prin tirg shiapoi ishi ia talpashitza spre casa. CREANGA P. 44. Oamenii cascau ironic gura cind il vedeau. EMINESCU N. 42. Laliii casca gura la marfurile expuse prin magazine. NEGRUZZI S. I 329. 2. Intranz. (Despre oameni shi animale) A deschide gura mare printro mishcare reflexa de inspirare adinca urmata de o expiratzie prelungira shi adesea zgomotoasa tradind oboseala plictiseala sau mai ales nevoie de somn. Poate k traisem inca intraceasta lume mare Ce ma face k sa sufar k sa rid sau k sa casc. MACEDONSKI O. I 70. Ei se sculara apoi incepura a sentinde shi a casca. ISPIRESCU L. 202. K...a...sc toata ziulica shi do...o...rm toata nopticica. ALECSANDRI T. 899. ◊ Tranz. (Cu complementul «gura»; rar) Dimineatza... Stan se scoala intinzinduse shi cascind o gura de gindeai k vrea sai soarba. RETEGANUL P. IV 19. 3. Tranz. (Familiar cu complementul «ochii») A deschide tare ochii (mai ales de mirare) spre a vedea mai bine; a se holba a se zgii. Cascai ochii k la un spectacol cum nu mai vazuseshi pina atunci. PAS Z. I 211. Brincovene Constantin... Casca ochiia te uita Detzi cunoshti tu pielea ta. ALECSANDRI P. P. 212. 4. Refl. (Despre obiecte care prezinta o deschizatura) A se deschide (nu de tot); a se crapa. Prapastia se casca in adincime.O gura neagra de girlici se casca in coasta cladirii. SADOVEANU O. VII 52. ◊ Fig. Au incercat istoricii literari... k shi istoricii propriuzishi sa afirme k ei fac istoria de dragul istoriei... Intre declaratziile programatice shi aplicarea lor in practica sa cascat insa o prapastie. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 126 3/1.