cascá (cásc cascát) vb. 1. A deschide gura. 2. A deschide mult (gura ochii etc.). 3. A deschide gura mare tradind oboseala plictiseala somn. Mr. cascu (hascu) megl. casc (hasc). Lat. *cascare din gr. χάσϰω (Candrea Rom. XXXI 304; Meyer Alb. St. IV 123; Pushcariu 306; CandreaDens. 282; REW 1733; DAR); cf. sard. kaskare (Wagner 111) it. cascaggine. Este cuvint general folosit (ALR I 86 shi II 23). Var. din mr. shi megl. provine direct din ngr. Der. cascari vb. (rar a casca 3); cascat adj. (deschis rascracanat; cascat holbat); cascat s. n. (faptul de a casca); cascatura s. f. (cascat); cascota (var. cashcota) s. f. (se spune atunci cind nu exista nimic de mincare) formatzie umoristica alcatuita cu ajutorul unui suf. care pare ngr.; cascaund adj. (cascat tont) formatzie curioasa fara indoiala in loc de *cascaun cu un suf. expresiv k in barzaun gargaun shi care se considera nejustificat der. de la un lat. *cascabundus (Candrea Rom. XXXI 305; Tiktin; Pushcariu 307; CandreaDens. 283; REW 1732; Rosetti I 164).