BRAU (I) braie (II) brauri s. n. I. 1. Cingatoare lata de lana de piele de matase etc. care o poarta tzaranii. ♦ Fashie de tzesatura (de lana) de blana etc. care o poarta in jurul mijlocului (sub imbracaminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingatoare lata care o poarta preotzii k semn al unui grad ierarhic sau in timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc care o incinge braul (I 1); mijloc. 3. Ornament care inconjoara ushile ferestrele fatzadele etc. unei case. 4. SHir lantz (muntos deluros etc.). II. (Cor.) Brauletz (2). [Var.: (pop.) brana s. f.] Cf. alb. bres brezi.

brau sn [At: COD. VOR. 27/₃₄ / Pl: ~aie / E: nct] 1 Cingatoare lata purtata de tzarani. 2 (Mol) Placinte cu poalelen ~ Placinte din bucatzi patrate de aluat ale caror capete se aduc peste umplutura de branza. 3 (Ic) Legatura~lui Bratzele morii. 4 (Inv; ic) ~l ars Zona fierbinte. 5 (Ic) Taraie~ Om delasator care nu se poate pune baza. 6 (Pan) Chinga cu care se coboara sicriul in groapa. 7 Ornament vopsit sau aplicat in forma de dunga (lata de alta culoare) ce inconjoara k un brau peretzii ushile ferestrele. 8 (Dlg) Bara orizontala la mijlocul peretelui. 9 (Agr) Partea de mijloc a unei clai. 10 (Pop) Curcubeu. 11 (Pex) Parte a corpului situata intre sholduri shi torace Si: mijloc. 12 Dans tzaranesc la care jucatorii se apuca pe la spate cu mainile de braiele vecinilor Si: hora de brau. 13 Muzica dupa care se danseaza braul (12). 14 SHantz muntos sau deluros. 15 (Bot; reg) imparateasa (Bryonia dioica). 16 (Bot; reg; ic) ~lMaicii Domnului Iarba alba (Phalaris arundinacea). 17 (Bot; reg; ic) ~l vantului Bradishor (Lycopodium clavatum).

BRAU (I) braie (II) brauri s. n. I. 1. Cingatoare lata de lana de piele de matase etc. care o poarta tzaranii. ♦ Fashie de tzesatura (de lana) de blana etc. care o poarta in jurul mijlocului (sub imbracaminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingatoare lata care o poarta preotzii k semn al unui grad ierarhic sau in timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc care o incinge braul (II); mijloc. 3. Ornament care inconjura ushile ferestrele fatzadele etc. unei case. 4. SHir lantz (muntos deluros etc.). II. (Cor.) Brauletz (2). [Var.: (pop.) brana s. f.] Cf. alb. bres brezi.

BRAU braie s. n. I. 1. (Adesea fig.) Cingatoare lata de lana de piele de matase etc. care o poarta tzaranii. ◊ (Placinte) poalen brau = placinte facute din bucatzi patrate de aluat la care coltzurile se intorc peste umplutura de branza. ◊ Expr. A sta cu mainile in brau = a nu face nimic. ♦ Cingatoare lata care o poarta preotzii k semn al unui grad ierarhic; cingatoare la fel cu odajdiile purtata in timpul slujbei de preotzi shi arhierei. 2. Partea corpului care o incinge braul (1); mijloc. 3. Ornament colorat sau in relief care inconjura ushile shi ferestrele sau incinge un zid; p. ext. dunga. ♦ Fashie de teren acoperita cu iarba care strabate un perete de stanca. 4. SHir lantz. Braul muntzilor. II. (Cor.) Brauletz (2). Comp. alb. bres brezi.

BRAU¹ ~ie n. 1) Fashie din piele sau din alt material care serveshte la incins sau la ajustat imbracamintea; cingatoare; curea; centura; cordon. * A fi cu cutzitul la ~ a fi foarte bataush. 2) Fashie lata confectzionata de obicei din lana colorata facand parte din costumul natzional. 3) Fashie lata purtata de preotzi servind drept indice al gradului in ierarhia bisericeasca. 4) Parte a corpului omenesc dintre sholduri shi coaste; mijloc; talie; cingatoare. * A sta cu mainile in ~ a sta degeaba; a nu face nimic. 5) arhit. Element decorativ inelar in relief care inconjoara o coloana; bratzara. [Monosilabic] /Cuv. autoht.

brau (pl. brane shi brae) n. 1. cingatoare mai lata de lana colorata; 2. mijlocul insush: cu barba pana la brau; 3. coroana ce incinge peretzii sau o coloana; 4. joc plin de vioiciune shi insufletzire: cantatzi braul lautari! 5. fig. dunga: braie de lumina. [Origina necunoscuta].

BRIU briie s. n. I. 1. Cingatoare lata (purtata de obicei de tzarani shi tzarance) facuta dintro tzesatura de lina (mai rar de in de matase) sau din piele. Purta strai de matasa fara briu. SADOVEANU N. P. 272. [Scamatorul] incepea sashi scoata de la briu sabiile lucitoare. SAHIA N. 66. Mladiul trup il incingea Un briu deargint. COSHBUC P. I 57. ◊ Poalen briu sau placinte poalen briu = placinte facute din bucatzi patrate de aluat ale caror capete se aduc peste umplutura de brinza. A intrat in foishor... imbujorata la obraz shi purtind un chersin de placinte poalen briu chiar atunci scoase din cuptor. SADOVEANU N. P. 55. ◊ Expr. A sta cu miinile in briu = a sta inactiv a nu face nimic. ♦ Cingatoare lata (roshie albastra sau neagra) care o poarta preotzii k semn al unui grad ierarhic. ♦ Fig. Cerc. Flacaii facind briu imprejurul carului jucau de duduia pamintul. BUJOR S. 35. ♦ Fig. Dunga. Cind ploua vara citeodata Un briu de foc pe cer sarata Iar noi i zicem curcubeu. COSHBUC P. I 125. 2. Partea corpului care o incinge briul; mijloc. Se intorsese catre doamna Vorvoreanu shi no privea in ochi ci mai jos catre briu. DUMITRIU B. F. 147. Crescusera [holdele] incit ajungeau omului pina la briu. CAMILAR TEM. 48. [Cinepa] era cruda shi pina la briu de inalta. CREANGA O. A. 57. ◊ Fig. La briu se arata trufasha o calimara de tinichea. PAS L. I 20. ◊ (Mai ales in loc. adv.) Pina la (sau in) briu = pina la mijloc. Tabacarii munceau goi pina la briu. PAS L. I 70. Mam cufundat [in lac] pina la briu. SADOVEANU N. F. 59. Arde griun flacari pin’ la briu crescut. MACEDONSKI O.I 187. ◊ Expr. A fi cu cutzitul la briu = a fi artzagos. 3. Ornament constituit dintro dunga colorata trasa orizontal dea lungul peretzilor sau inconjurind ushile shi ferestrele (v. bordura chenar); ornament in relief (facut din tencuiala sau cioplit in piatra) care incinge zidurile exterioare ale unei cladiri sau incadreaza ushile shi ferestrele (v. mulura ciubuc). Ferestrele mici unele din ele numai dintrun geam iar de jur imprejurul lor shi a prispei a tras gospodina casei briie albastre shi roshii. PAUNPINCIO P. 116. ♦ Fig. Cu badana de foc pe cer Apusul trage briie. LESNEA I. ♦ Pervaz parcan. Dan in picioare rezemat de briul ferestrei ishi stapineshte respirarea k sa no deshtepte. VLAHUTZA O. A. III 130. 4. Lantz shir. Briu de coline. II. Numele unui dans popular la care jucatorii se prind pe la spate cu miinile de briiele vecinilor sau ishi pun miinile pe umerii vecinilor de joc; p. ext. melodia acestui dans. Scripcarul ispraveshte briul cu o trasatura lunga de arcush. BUJOR S. 101. ◊ Briul de mina briul de doi briul nevestei briul ursaresc = varietatzi ale dansului descris mai sus. Pl. shi: briuri (SP. POPESCU M. G. 87) (rar) brine (HOGASH DR. II 130).

briŭ n. pl. briĭe briurĭ shi brine k friu. (vsl. brŭnĭa chĭurasa. V. birnetz). Cingatoare de pinza lata shi invirtita de maĭ multe orĭ in prejuru corpuluĭ: ĭa crescut barba pina la briŭ apa le venea pina la briŭ. Un fel de dans shi o melodie tzaraneasca. Dunga in prejuru uneĭ case orĭ uneĭ coloane. Orĭce dunga in general: briĭe de lumina. Munt. Podina la stog baza claiĭ de jos pina unde incepe conu. V. chimir.

brau¹ (cingatoare parte a corpului ornament shir) s. n. art. braul; pl. braie

brau (cingatoare parte a corpului omenesc ornament shir) s. n. art. braul; pl. braie

brau (cingatoare) s. n. pl. braie / brane

brau braie.

briie (v. briu)

BRAU s. 1. cingatoare (pop.) chinga (inv. shi reg.) taftur (reg.) branaci (Ban. shi Bucov.) franghie. (Cu ~ul se strange mijlocul.) 2. mijloc talie. (Graul i venea pana la ~.) 3. v. brauletz. 4. v. dunga. 5. v. lantz.

BRIU s. 1. cingatoare (pop.) chinga (inv. shi reg.) taftur (reg.) brinaci (Ban. shi Bucov.) fringhie. (Cu ~ se stringe mijlocul.) 2. mijloc talie. (Griul i venea pina la ~.) 3. briuletz. (~ este numele unui dans popular.) 4. dunga (pop.) virsta. (Casa avea un ~ albastru.) 5. lantz shir shirag. (~ Carpatzilor.)

briu (iie) s. n. 1. Cingatoare. 2. Ornament friza mulura. 3. Talie mijloc. 4. Dans tipic in care cei care danseaza se tzin de talie. Var. a pl. briuri shi (inv.) brine brini. Mr. brin barnu megl. brǫn. Lat. brandeum „pinza de in” shi „banda cingatoare” pare a se fi contaminat cu lat. pannus „pinza” pina sa confundat complet cu formele contaminate *bran(e)um „banda cingatoare” shi pandea „pinza”; cf. Niermeyer 104 unde se mentzioneaza prandeum. Din cea dintii din aceste forme a rezultat rom. briu alb. bres brez „cingatoare” (alb. mbren „a incinge”) shi din a doua rom. pinza. Atit alb. cit shi rom. presupun prototipul nazalizat (Rosetti II 111) de tipul *brenu sau *branu care este considerat in mod traditzional de origine autohtona (Miklosich Slaw.Elem. 9; Philippide II 701). Nu pare posibila der. cuvintului rom. pe baza alb. propusa de Meyer 46 shi Skok Arch. Rom. VIII 150; dupa Skok Z. für Ortsnamenforschung I 89 cuvintul alb. contzine un suf. diminutival. Etimonul *brenum (Rosetti Rhotacisme 35) nu este clar. Cf. shi brinza pinza. Pierderea lui n (pastrat in pl. brine shi in der.) se repeta in conditzii identice in griu shi friu shi este greu de explicat cf. griu. Der. brina s. f. (friza) sing. analogic format pe baza pl. brinar s. m. (fringhier); briier s. n. (tipar pentru muluri); brinetz (var. birneatza birnitza) s. n. (curea; cingatoare; fishie); brinishor s. n. (curea; cordon); birnash (var. barnash barnaci) s. n. (shiret); desbirna vb. (a descinge). Din rom. provine mag. bernice (Edelspacher 10).

brau braie s.n. 1. Cingatoare: „Asha mo cuprins doru / Cum mash strange cu braú” (Papahagi 1925: 207). 2. Talie mijlocul trupului. 3. (la morile de apa) Lemnul care sta deasupra apei shi care prinde capetele bogdanilor; puntea bogdanilor (Felecan 1983). 4. Curcubeu. Et. nec. (SHaineanu MDA); din alb. bres brezi (DLRM DEX); cuvant autohton (Philippide Rosetti Russu Brancush Vraciu Miklosich); cf. alb. bres brezi „brau; generatzie”; din i.e. *b(h)er *bh(e)ren „dunga fashie margine proeminenta” de unde tema *brenu *branu (Russu 1970). Cuv. rom. > magh. bernyesz „brau de lana”.

brau braie s.n. 1. Cingatoare: „Asha mo cuprins doru / Cum mash strange cu braú” (Papahagi 1925: 207). 2. Talie mijloc. 3. (la morile de apa) Lemnul care sta deasupra apei shi care prinde capetele bogdanilor; puntea bogdanilor (Felecan 1983). Cuvant autohton; cf. alb. bres brezi; „Cuvintele rom. shi alb. sunt forme paralele de obarshie indoeuropeana recunoscanduse k pentru brau e necesar shi admisibil un *brenu *branu” (Russu 1981: 273). La fel Rosetti Miklosich Philippide.

a fi de brau cu cineva expr. a fi in relatzii foarte apropiate cu cineva.

a lega (cuiva) lingurile de gat / de brau expr. a lasa (pe cineva) nemancat fiindca a venit tarziu la masa.

a sta cu toporul in / la brau expr. a fi certaretz a fi pus pe cearta.