brau braie s.n. 1. Cingatoare: „Asha mo cuprins doru / Cum mash strange cu braú” (Papahagi 1925: 207). 2. Talie mijlocul trupului. 3. (la morile de apa) Lemnul care sta deasupra apei shi care prinde capetele bogdanilor; puntea bogdanilor (Felecan 1983). 4. Curcubeu. Et. nec. (SHaineanu MDA); din alb. bres brezi (DLRM DEX); cuvant autohton (Philippide Rosetti Russu Brancush Vraciu Miklosich); cf. alb. bres brezi „brau; generatzie”; din i.e. *b(h)er *bh(e)ren „dunga fashie margine proeminenta” de unde tema *brenu *branu (Russu 1970). Cuv. rom. > magh. bernyesz „brau de lana”.