BALAMÁ balamale s. f. Mic dispozitiv metalic format din doua piese articulate utilizat pentru a lega un panou care se roteshte in jurul unei muchii de un cadru de o usha de o fereastra etc.; sharniera tzatzana. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Incheieturi articulatzii ale corpului. ◊ Expr. Ai (sau a i se) slabi ori a i se muia (cuiva) sau a nul (mai) ajuta (ori tzine) pe cineva balamalele = a(shi) pierde vigoarea (din cauza batranetzii a oboselii a fricii). Ai tremura (cuiva) balamalele = a se teme. Din tc. bağlama.

balamá sf [At: (a. 1805) IORGA S. D. VIII 41 / V: (inv) bagi (rar) blaga (reg) bagl lemare balamari / Pl: ~le / E: tc balama] 1 Dispozitiv metalic (mic) format din doua placi metalice unite pe un ax dintre care cel putzin una este mobila imprejurul axului spre a permite unei ushi unei ferestre unui capac sa se inchida shi sa se deschida prin rotire partziala Si: sharniera (pop) tzatzana. 2 (Fam; fig; lpl) Articulatzii ale corpului Si: incheieturi. 39 (Ie) Ai (sau a i se) slabi ori a i se (in)muia (cuiva) sau a nul (mai) ajuta (sau tzine) pe cineva alele Ashi pierde vigoarea (din cauza batranetzii a oboselii a fricii). 10 (Ie) Ai tremura (cuiva) Iele A se teme. 11 (Ie) A scoate (pe cineva) din ~le A enerva. 1213 (Ie) A ieshi (sau a sari) din Ie Ashi pierde firea. 14 (Ie) A strange (pe cineva) in le A constrange.

balamá s.f. (tehn.) Mic dispozitiv metalic format din doua piese articulate pe un ax dintre care cel putzin una se invirteshte dupa montare in jurul axului spre a permite unei ushi unei ferestre unui capac de lada etc. sa se inchida shi sa se deschida prin rotire partziala; sharniera tzitzina. Usha scirtziie din balamale. ◆ Fig. (fam.; la pl.) incheieturi articulatzii ale corpului. Spunea k de batrinetze il dor balamalele. ◇ Expr. Ai (sau a i se) slabi sau a i se muia (cuiva) a nul (mai) ajuta (sau tzine) (pe cineva) balamalele = ashi pierde vigoarea (din cauza batrinetzii a oboselii a fricii). Ai tremura (cuiva) balamalele = a se teme. A scoate (pe cineva) din balamale = a enerva a scoate (pe cineva) din sarite. Ashi sari (sau ashi ieshi) din balamale = a) a o lua razna a innebuni; b) a se enerva foarte tare a se minia. Nu va vine a crede k miam sarit din balamale (PRED.). A stringe (pe cineva) in balamale = a constringe a sili (pe cineva) sa faca ceva; a obliga a fortza (pe cineva) sa recunoasca ceva. • pl. ale. shi (inv.) baglamá bagláma blagamá baglamá s.f. /<tc. baǧlama.

BALAMÁ balamale s. f. Mic dispozitiv metalic format din doua piese articulate pe un ax dintre care cel putzin una se invarteshte dupa montare in jurul axului spre a permite unei ushi unei ferestre unui capac de lada etc. sa se inchida shi sa se deschida prin rotire partziala; sharniera tzatzana. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Incheieturi articulatzii ale corpului. ◊ Expr. Ai (sau a i se) slabi sau a i se muia (cuiva) sau a nul (mai) ajuta (sau tzine) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza batranetzii a oboselii a fricii). Ai tremura (cuiva) balamalele = a se teme. Din tc. bağlama.

BALAMÁ balamale s. f. (Mai ales la pl.) Mic dispozitiv metalic compus din doua piese articulate intre ele pe un ax una putind fi prinsa pe un cadran fix iar cealalta pe o piesa mobila cu scopul de a permite acesteia o mishcare de inchidere shi deschidere; tzitzina. O fereastra deschisa scirtziia in balamale. SADOVEANU O. 428. [Ivan] cumpara unelte de teslarie: doua laturoaie groase patru balamale citeva piroane doua belciuge shi un lacatoi zdravan shi se arunca deshi face el singur o dragutza de racla. CREANGA P. 321. ♦ (Familiar la pl.) Incheieturi articulatzii (ale corpului). ◊ Expr. Ai (sau a i se) slabi sau a i se muia sau a nul (mai) ajuta (sau tzine) balamalele = ashi pierde vigoarea a fi fara putere; a imbatrini. Grecul ingrozit da sa se repeaza pe scena dar nul ajuta balamalele. CARAGIALE N. S. 92. Lasa bine ai facut de nu teai potrivit lui e om batrin shapoi i sau cam slabit balamalele capului. GHICA S. 219. Ai tremura (cuiva) balamalele = ai fi frica a se teme. De bine ce se poarta cu noi [arnautzilor] le cam tremura balamalele. PAS L. I 101. A scoate (pe cineva) din balamale = a enerva a scoate (pe cineva) din sarite. Ashi ieshi (sau a sari) din balamale = ashi pierde firea a o lua razna. A stringe (pe cineva) in balamale = a sili (pe cineva) sa faca ceva al constringe.

BALAMÁ balamale s. f. Mic dispozitiv metalic compus din doua piese articulate intre ele pe un ax una putand fi prinsa de un cadran fix iar cealalta de o piesa mobila careia i permite o mishcare de inchidere shi de deschidere; tzatzana. ♦ Fig. (Fam. la pl.) Incheieturi articulatzii ale corpului. ◊ Expr. Ai (sau a i se) slabi sau a i se muia cuiva sau a nul (mai) ajuta (sau tzine) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza batranetzii a oboselii a fricii). A scoate (pe cineva) din balamale = a enerva. A (sau ashi) ieshi (sau ashi sari) din balamale = ashi ieshi din fire. Ai tremura (cuiva) balamalele = a se teme. Tc. baglama.

BALAMÁ ~le f. 1) Dispozitiv metalic constand din doua placi unite intre ele care prinse respectiv de un cadru fix shi de un panou mobil fac posibila inchiderea shi deschiderea panoului; tzatzana. 2) la pl. pop. Legatura mobila intre doua oase shi locul acestei legaturi; incheietura; articulatzie. * A scoate (pe cineva) din ~le a enerva (pe cineva). Ashi ieshi (sau a sari) din ~le a se enerva tare; ashi ieshi din fire. Ai tremura (cuiva) ~lele a avea frica; a se teme. [Art. balamaua; G.D. balamalei ] /<turc. baglama

balamà f. 1. tzatzana la usha sau la obloane; 2. pl. fig. incheieturile corpului articulatziunile: mio slabit balamalele AL. [Turc. BALAMA banta].

balamá f. (turc. baghlama). Mecanizmu in prejuru caruĭa se invirteshte usha tzitzina. Fig. Articulatziunile corpuluĭ: ĭaŭ slabit balamalele. In Gorj blagama. V. pafta.

balamá s. f. art. balamáua g.d. art. balamálei; pl. balamále art. balamálele

balamá s. f. art. balamáua g.d. art. balamálei; pl. balamále

BALAMÁ s. sharniera (pop.) tzatzana (Transilv. shi Maram.) pipa (prin Ban. shi sudvestul Transilv.) sharc. (~ la usha.)

BALAMA s. sharniera (pop.) tzitzina (Transilv. shi Maram.) pipa (prin Ban. shi sudvestul Transilv.) sharc. (~ la usha.)

BALAMÁLE s. pl. v. articulatzie incheietura.

balamale s. pl. v. ARTICULATZIE. INCHEIETURA.

balamá (balamále) s. f. 1. TZitzina sharniera. 2. Balama. Tc. balama (SHeineanu II 30; Lokotsch 173) de unde provin shi alb. bagljamë bg. sb. baglama.

a nul mai tzine balamalele (pe cineva) expr. ashi pierde vigoarea.

a strange (pe cineva) in cleshte / in balamale expr. v. a strange cu usha.

a tremura din toate balamalele expr. a dardai de frica.