balamá sf [At: (a. 1805) IORGA S. D. VIII 41 / V: (inv) bagi (rar) blaga (reg) bagl lemare balamari / Pl: ~le / E: tc balama] 1 Dispozitiv metalic (mic) format din doua placi metalice unite pe un ax dintre care cel putzin una este mobila imprejurul axului spre a permite unei ushi unei ferestre unui capac sa se inchida shi sa se deschida prin rotire partziala Si: sharniera (pop) tzatzana. 2 (Fam; fig; lpl) Articulatzii ale corpului Si: incheieturi. 39 (Ie) Ai (sau a i se) slabi ori a i se (in)muia (cuiva) sau a nul (mai) ajuta (sau tzine) pe cineva alele Ashi pierde vigoarea (din cauza batranetzii a oboselii a fricii). 10 (Ie) Ai tremura (cuiva) Iele A se teme. 11 (Ie) A scoate (pe cineva) din ~le A enerva. 1213 (Ie) A ieshi (sau a sari) din Ie Ashi pierde firea. 14 (Ie) A strange (pe cineva) in le A constrange.