balamá s.f. (tehn.) Mic dispozitiv metalic format din doua piese articulate pe un ax dintre care cel putzin una se invirteshte dupa montare in jurul axului spre a permite unei ushi unei ferestre unui capac de lada etc. sa se inchida shi sa se deschida prin rotire partziala; sharniera tzitzina. Usha scirtziie din balamale. ◆ Fig. (fam.; la pl.) incheieturi articulatzii ale corpului. Spunea k de batrinetze il dor balamalele. ◇ Expr. Ai (sau a i se) slabi sau a i se muia (cuiva) a nul (mai) ajuta (sau tzine) (pe cineva) balamalele = ashi pierde vigoarea (din cauza batrinetzii a oboselii a fricii). Ai tremura (cuiva) balamalele = a se teme. A scoate (pe cineva) din balamale = a enerva a scoate (pe cineva) din sarite. Ashi sari (sau ashi ieshi) din balamale = a) a o lua razna a innebuni; b) a se enerva foarte tare a se minia. Nu va vine a crede k miam sarit din balamale (PRED.). A stringe (pe cineva) in balamale = a constringe a sili (pe cineva) sa faca ceva; a obliga a fortza (pe cineva) sa recunoasca ceva. • pl. ale. shi (inv.) baglamá bagláma blagamá baglamá s.f. /<tc. baǧlama.