BALAMÁ balamale s. f. Mic dispozitiv metalic format din doua piese articulate pe un ax dintre care cel putzin una se invarteshte dupa montare in jurul axului spre a permite unei ushi unei ferestre unui capac de lada etc. sa se inchida shi sa se deschida prin rotire partziala; sharniera tzatzana. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Incheieturi articulatzii ale corpului. ◊ Expr. Ai (sau a i se) slabi sau a i se muia (cuiva) sau a nul (mai) ajuta (sau tzine) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza batranetzii a oboselii a fricii). Ai tremura (cuiva) balamalele = a se teme. Din tc. bağlama.