BALAMÁ balamale s. f. Mic dispozitiv metalic compus din doua piese articulate intre ele pe un ax una putand fi prinsa de un cadran fix iar cealalta de o piesa mobila careia i permite o mishcare de inchidere shi de deschidere; tzatzana. ♦ Fig. (Fam. la pl.) Incheieturi articulatzii ale corpului. ◊ Expr. Ai (sau a i se) slabi sau a i se muia cuiva sau a nul (mai) ajuta (sau tzine) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza batranetzii a oboselii a fricii). A scoate (pe cineva) din balamale = a enerva. A (sau ashi) ieshi (sau ashi sari) din balamale = ashi ieshi din fire. Ai tremura (cuiva) balamalele = a se teme. Tc. baglama.