BALAMÁ ~le f. 1) Dispozitiv metalic constand din doua placi unite intre ele care prinse respectiv de un cadru fix shi de un panou mobil fac posibila inchiderea shi deschiderea panoului; tzatzana. 2) la pl. pop. Legatura mobila intre doua oase shi locul acestei legaturi; incheietura; articulatzie. * A scoate (pe cineva) din ~le a enerva (pe cineva). Ashi ieshi (sau a sari) din ~le a se enerva tare; ashi ieshi din fire. Ai tremura (cuiva) ~lele a avea frica; a se teme. [Art. balamaua; G.D. balamalei ] /<turc. baglama