BALAMÁ balamale s. f. (Mai ales la pl.) Mic dispozitiv metalic compus din doua piese articulate intre ele pe un ax una putind fi prinsa pe un cadran fix iar cealalta pe o piesa mobila cu scopul de a permite acesteia o mishcare de inchidere shi deschidere; tzitzina. O fereastra deschisa scirtziia in balamale. SADOVEANU O. 428. [Ivan] cumpara unelte de teslarie: doua laturoaie groase patru balamale citeva piroane doua belciuge shi un lacatoi zdravan shi se arunca deshi face el singur o dragutza de racla. CREANGA P. 321. ♦ (Familiar la pl.) Incheieturi articulatzii (ale corpului). ◊ Expr. Ai (sau a i se) slabi sau a i se muia sau a nul (mai) ajuta (sau tzine) balamalele = ashi pierde vigoarea a fi fara putere; a imbatrini. Grecul ingrozit da sa se repeaza pe scena dar nul ajuta balamalele. CARAGIALE N. S. 92. Lasa bine ai facut de nu teai potrivit lui e om batrin shapoi i sau cam slabit balamalele capului. GHICA S. 219. Ai tremura (cuiva) balamalele = ai fi frica a se teme. De bine ce se poarta cu noi [arnautzilor] le cam tremura balamalele. PAS L. I 101. A scoate (pe cineva) din balamale = a enerva a scoate (pe cineva) din sarite. Ashi ieshi (sau a sari) din balamale = ashi pierde firea a o lua razna. A stringe (pe cineva) in balamale = a sili (pe cineva) sa faca ceva al constringe.