ARC arcuri (2) arce s. n. 1. Arma (primitiva) de aruncat sagetzi alcatuita dintro varga flexibila ushor incovoiata shi o coarda prinsa de extremitatzile vergii. ♦ P. anal. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei. 2. Portziune dintro circumferintza sau dintro linie curba. Arc de cerc. ♦ (Element de) constructzie in forma arcuita. ◊ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Organ metalic elastic al unei mashini sau al unui mecanism care are proprietatea de a reveni la forma initziala dupa ce a fost supus unei solicitari. Arc de automobil. ◊ Expr. Parcar fi pe arcuri se zice despre o persoana supla sprintena. 4. (In sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. Lat. arcus.

arc sn [At: CORESI PS. ap. HEM 1485 / V: (irg) harc / Pl: (16 912) ~uri (78) ~ce / E: ml arcush] 1 Arma de aruncat sagetzi alcatuita dintro varga flexibila incovoiata shi o coarda prinsa de extremitatzile vergii. 2 (Rar; ie) A avea mai multe (sau alte) coarde la ~ A dispune de mai multe mijloace pentru atingerea scopului. 3 (Pan) Ceea ce are forma incovoiata k a unui arc (1). 4 (Pfm; is) ~ul ochiului Iris. 5 (Muz) Linie curba care leaga notele. 6 (Med; is) ~ reflex Ansamblul elementelor nervoase care asigura transmiterea unei excitatzii pana la un ganglion nervos shi reactzia consecutiva inconshtienta a unui mushchi. 7 Portziune dintro circumferintza sau dintro linie curba. 8 (Aht) (Element de) constructzie in forma arcuita Cf bolta. 9 (Is) ~ de triumf (sau rar triumfal) Constructzie monumentala in forma de portic arcuit impodobita cu basoreliefuri inscriptzii cladita in amintirea sau pentru sarbatorirea unei victorii. 10 Constructzie decorativa provizorie in forma de arc (9) impodobita cu verdeatza lampioane etc. 11 (Muz; pop) Arcush. 12 (Pop; rar) Pirostrii. 13 Resort. 14 (La ceas) Piesa din otzel special care suporta eforturi de incovoiere shi care prin destindere pune in mishcare mecanismul Si: (fir de) par. 15 Resort in forma de spirala pentru amortizarea shocurilor produse de rostogolirea rotzilor. 16 (La fotolii canapele) Droturi. 17 (Is) ~ electric (sau voltaic) Descarcare electrica foarte luminoasa intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 18 (Fam; ie) Parcar fi pe ~uri Se spune despre o persoana sprintena (shi supla). 19 (Fam; iae) Se spune despre o persoana care are permanent ceva de facut.

ARC arcuri shi (2) arce s. n. 1. Arma (primitiva) de aruncat sagetzi alcatuita dintro varga flexibila ushor incovoiata shi o coarda prinsa de extremitatzile vergii. ♦ P. anal. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei. 2. Portziune dintro circumferintza sau dintro linie curba. Arc de cerc. ♦ (Element de) constructzie in forma arcuita. ◊ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Organ metalic elastic al unei mashini sau al unui mecanism care are proprietatea de a reveni la forma initziala dupa ce a fost supus unei solicitari. Arc de automobil. ◊ Expr. Parcar fi pe arcuri se zice despre o persoana supla sprintena. 4. (In sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. Lat. arcus.

ARC arcuri shi (2) arce s. n. 1. Arma primitiva alcatuita dintro varga flexibila de lemn sau de metal incovoiata shi dintro coarda prinsa de cele doua extremitatzi; era folosita la aruncarea sagetzilor. SHi eu ma uit la vechilemi poeme K un tanchist la sulitza shi arc. BENIUC V. 133. O pocitanie de om umbla cu arcul dupa vinat paseri. CREANGA P. 244. Un arc de aur peal ei umar. Ea [Diana] trece mindra la vinat SHi peste frunze fara numar Abia o urma a lasat. EMINESCU O. I 229. Lanci scinteie lungi in soare arcuri se intind in vint SHi k nouri de arama... vin sagetzi de pretutindeni. EMINESCU O. I 148. ♦ Fig. Tot ceea ce are forma incovoiata (k a unui arc). Observa in fuga arcul sprincenei shi marimea curioasa a pleoapelor. D. ZAMFIRESCU R. 171. In farmecul dulcelui somn Sub arcuri de ramuri in floare Lasatai peal codrului domn. NECULUTZA TZ. D. 59. ♦ (Poetic) Cishmeaua aceea a Pacurarului era un monument alcatuit dintro lespede de piatra... strapunsa de o tzeava de arama prin care se arunca intrun arc izvor limpede. SADOVEANU Z. C. 94. Cuncetunsereaza shi stele izvorasc Pea cerului arcuri maretze EMINESCU O. IV 96. 2. Portziune anumita dintro circumferintza sau dintro linie curba. In acelashi cerc sau in doua cercuri egale la unghiuri la centru egale corespund arce egale shi coarde egale. GEOMETRIA Pl. 71. 3. Deschizatura in forma arcuita intro constructzie. SHi pea degetelor virfuri in ietacul tainuit Intra unde zidul negru intrun arc ancremenit. EMINESCU O. I 76. ◊ Arc de triumf = a) constructzie monumentala in forma unui mare portic arcuit ridicata in amintirea unui fapt insemnat; b) constructzie decorativa provizorie formind o arcada da obicei la intrarea intro localitate ridicata cu prilejul sarbatoririi unui eveniment. ♦ (Poetic) Bolta. O dormi o dormi in pace printre faclii o mie SHi in mormint albastru shin pinze argintie in mausoleutzi mindru al cerurilor arc Tu adorai shi dulce al noptzilor monarc! EMINESCU O. I 69. 4. Piesa elastica formata din lame de otzel suprapuse (la vagoane automobile trasuri) sau dintro sirma de otzel indoita in spirala care se intrebuintzeaza k dispozitiv pentru amortizarea shocurilor shi realizarea unei bune suspensii. V. drot. Arcurile canapelei. ▭ Cupeaua a fost desfacuta din toate incheiturile cercetata de meshter cum cerceteaza doctorul pe un bolnav i sau dres beteshugurile i sau pus alte arcuri. PAS L. I 84. ◊ Expr. Parcar fi pe arcuri se zice despre o persoana supla sprintena agera. ♦ Piesa elastica de otzel special care prin destindere pune in mishcare un mecanism; resort. Arc de ceasornic. 5. (In expr.) Arc electric sau arc voltaic = forma a transportului de sarcina electrica in medii fluide care are infatzisharea de coloana gazoasa incandescenta.

ARC arcuri shi (2) arce s. n. 1. Arma primitiva (folosita la aruncarea sagetzii) alcatuita dintro varga flexibila de lemn sau de metal de forma incovoiata shi dintro coarda prinsa de cele doua extremitatzi. ♦ Fig. Tot ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei (D. ZAMFIRESCU). 2. Portziune dintro circumferintza sau dintro linie curba. Arc de cerc. ♦ Element de constructzie in forma arcuita; bolta. ◊ Arc de triumf = constructzie care formeaza un portic arcuit sau o arcada ridicata in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Piesa elastica de metal care suporta eforturi de incovoiere alcatuita din benzi lame elastice (cate una ori mai multe suprapuse) sau din bare rasucite in spirala folosita k legatura elastica intre doua piese pentru a amortiza shocurile sau pentru a pune in mishcare un mecanism ori organe de mashini. Arc de automobil. ◊ Expr. Parcar fi pe arcuri se zice despre o persoana supla sprintena. 4. (In expr.) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica luminoasa care strapunge un izolant de obicei un gaz intre doi electrozi calzi. Lat. arcus.

ARC s. n. 1. arma (primitiva) de aruncat sagetzi. ◊ tot ceea ce are forma unui arc (1). 2. (mat.) portziune dintro linie curba dintrun cerc. 3. element de arhitectura in forma arcuita care leaga intre ele doua ziduri doua coloane etc. ♦ ~ de triumf = monument in forma de portic arcuit ridicat in amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~butant = constructzie in forma de semiarc in exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza impingerea boltelor gotice; ~rampant = arc cu reazemele denivelate. 4. ~ voltaic = descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. organ de mashina din otzeluri aliate destinat legaturii elastice intre doua piese. 6. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigura realizarea reflexelor. (< lat. arcus fr. arc)

ARC¹ ~uri n. 1) Arma primitiva folosita la aruncarea sagetzilor formata dintro vergea flexibila ale carei capete curbate sunt tzinute de o coarda. A trage cu ~ul. 2) Element de rezistentza al unei constructzii. ◊ ~ de triumf constructzie in forma de portic inaltzata in amintirea unui eveniment important. 3) Piesa elastica de otzel fixata intre corpul unui vehicul shi osiile rotzilor acestuia care serveshte pentru amortizarea shocurilor; resort. ~ de automobil. 4) ~ electric descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferintza cercului. ~ul sprancenei. /<lat. arcus

ARC² árce n. mat. Portziune dintro curba cuprinsa intre doua puncte ale acesteia. /<lat. arcus

arc n. (pl. arce shi arcuri) 1. arma cu care in vechime s’arunca sagetzi: ei scot din a lor arcuri un vifor de sagetzi AL.; 2. orice forma incovoiata: trasura pe arcuri; 3. Arh. intorsura unei boltzi; arc de triumf monument in forma de poarta boltita impodobit cu bassoreliefuri shi inscriptziuni; 4. Geom. portziunea unei circumferintze; 5. in tipografie: acolada. [Lat. ARCUS].

arc n. pl. urĭ shi e (lat. arcus it. sp. pg. arco pv. fr. arc). O arma primitiva cu care se aruncaŭ sagetzile. (V. sahaĭdac). Dreava. Fiecare din resorturile de otzel care se sprijina trasurile (in Munt. est shi harc). Acolada tipografica. Orĭce lucru incovoĭat: arc voltaic. Geom. Portziune de circumferentza. Arh. Ziditura in forma de arc. Arc de triunf monument k o poarta in forma de arc ornat cu sculpturĭ shi inscriptziunĭ in amintirea unor stralucite biruintze.

arc¹ (portziune de curba) s. n. pl. árce

arc² (resort) s. n. pl. árcuri

arc s. n. pl. (geom.) árce /(resoarte) árcuri

arc pl. arce (geometrie)

arc pl. arcuri («resorturi»)

ARC s. 1. (prin Ban. Transilv. shi Maram.) pushca. (~ cu sagetzi.) 2. resort (pop.) drot. (~ la o dormeza.) 3. v. coarda. 4. v. arcada. 5. (FIZ.) arc electric = arc voltaic; arc voltaic v. arc electric.

ARC s. v. acolada arcush bolta cer firmament.

ARC s. 1. (prin Ban. Transilv. shi Maram.) pushca. (~ cu sagetzi.) 2. resort (reg.) drot. (~ la o dormeza.) 3. (TEHN.) coarda. (~ la un mecanism.) 4. arcada bolta boltitura (inv.) sclip. (~ la o constructzie.) 5. (FIZ.) arc electric = arc voltaic; arc voltaic = arc electric.

arc s. v. ACOLADA. ARCUSH BOLTA. CER. FIRMAMENT.

ARCUL ÓCHIULUI s. v. iris.

arcul ochiului s. v. IRIS.

arc (curi) s. n. 1. Arma alcatuita dintro vergea flexibila ushor incovoiata shi o coarda. 2. Resort organ metalic elastic. Var. pl. (inv.) arce. Mr. arcu megl. arc(u). Lat. arcus (Pushcariu 113; CandreaDens. 76; REW 618; DAR); cf. alb. ark it. sp. port. arco prov. fr. arc. Der. arcar s. m. (negustor de arcuri) dupa CandreaDens. 77 provine direct din lat. arcarius (cf. DAR care pare a admite explicatzia) ipoteza plauzibila dar care nu este necesara; arcarie s. f. (inv. atelier unde se faceau arcuri); arcash s. m.; arcashie s. f. (meseria de arcash; in Bucov. unitate de pompieri); arceshte adv. (in forma de arc); arcish adj. (incovoiat curbat); arcos adj. (inv. arcuit); arcui vb. (a indoi in forma de arc); arcuitura s. f. (curba); arcush s. n. (vergea de lemn care serveshte la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde). Der. neol. arcada s. f.; arcat adj. (arcuit); arcatura s. f. Din rom. provine rut. arkuš „arcush” (Candrea Elemente 406). Cf. artzar.

Arcul lui Ulise Expresia ishi are originea in Odiseea (cinturile 2122). Homer povesteshte k Penelopa (sotzia lui Ulise) constrinsa dupa ce shia ashteptat douazeci de ani sotzul sa se marite a declarat k va lua in casatorie pe acela dintre numeroshii ei pretendentzi care va izbuti sa incovoaie arcul lui Ulise shi sa traga cu el la tzinta. Nimeni na reushit in afara de un cershetor in zdrentze. Dar acela era chiar Ulise reintors dupa o lunga pribegie. De aceea expresia se foloseshte spre a mentziona un talent deosebit o mare insushire care este apanajul exclusiv al cuiva. MIT.