resort sn [At: AR (1829) 56¹ /41 / V: rezort (inv) resor (Pl: ~soare) rezor / S shi: ressort / Pl: ~uri (rar) ~oarte / E: fr ressort ger Ressort] 1 Organ de mashina care serveshte la realizarea legaturilor elastice dintre diferite elemente ale unui sistem tehnic. 2 (Sens curent) Arc (15). 3 (Fig) Sursa de energie fizica sau morala Si: suport moral imbold Vz mobil¹. 4 Domeniu de activitate. 5 (Is) Autoritate (sau organ etc.) de ~ Autoritate (sau organ etc.) sub a carei jurisdictzie intra o problema shi care are competentza de a o rezolva. 6 (Ie) (A fi) de ~ul (cuiva) (A tzine) de competentza de specialitatea cuiva. 7 (Iae) A intra in atributziile cuiva.

RESÓRT¹ resorturi s. n. Element de obicei metalic folosit pentru realizarea legaturilor elastice intre diferite organe ale unui sistem tehnic; (sens curent) arc. E cum sar fi rupt deodata resortul unui mecanism. C. PETRESCU C. V. 261. Pentru ce?... tzipa deodata... k zvirlit de fortza unui resort. SAHIA N. 82. Amicul apasa resortul capacului. CARAGIALE O. III 148. ♦ Fig. Sursa de energie fizica sau morala; imbold izvor suport moral. Interminabilul bombardament a sfarimat toate resorturile din mine. CAMIL PETRESCU U. N. 370. Pl. shi: resoarte (HASDEU I. V. 153).

RESÓRT² resoarte s. n. Sector domeniu de activitate; p. ext. persoanele care il reprezinta. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a carei jurisdictzie intra o problema shi care are competentza de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi a tzine de competentza de specialitatea cuiva; a intra in atributziile cuiva.

RESÓRT¹ s.n. Sector domeniu de activitate; (p. ext.) persoanele care reprezinta acest sector. ♦ Autoritate de resort = autoritate in competentza careia intra rezolvarea unei probleme. [Pl. oarte orturi. / < fr. ressort < ressortir a fi din aceeashi jurisdictzie].

RESÓRT² s.n. 1. Arc de mashina de ceas etc. 2. (Fig.) Sursa de energie fizica sau morala; suport moral. [Pl. turi. / < fr. ressort germ. Resort].

RESÓRT s. n. 1. arc de mashina de ceas etc. 2. (fig.) sursa de energie fizica sau morala; suport moral imbold. 3. sector domeniu de activitate. ♦ autoritate de ~ = autoritate in competentza careia intra rezolvarea unei probleme. (< fr. ressort germ. Resort)

RESÓRT² ~uri n. Piesa elastica de otzel fixata intre corpul unui vehicul shi osiile rotzilor acestuia care serveshte la amortizarea shocurilor; arc. /<fr. ressort germ. Ressort

RESÓRT¹ resoárte n. 1) Domeniu sau sector de activitate. 2) Totalitate a persoanelor ce reprezinta acest domeniu. ◊ A fi de ~ul cuiva a fi de competentza cuiva; a tzine de specialitatea cuiva. Organele de ~ organele competente. /<fr. ressort germ. Ressort

resort n. 1. lama de metal dispusa astfel cashi recapata starea dintai cand inceteaza a fi comprimata: resort de trasura de ceasornic; 2. fig. ceeace impinge la lucru fortza energie: sperantza e marele resort al sufletului; 3. mijloc de succes: a pune in mishcare toate resorturile. ║ n. 1. intindere de jurisdictziune: resortul unui tribunal; 2. fig. competentza specialitate: asta nu e de resortul meu.

*resórt n. pl. urĭ (fr. ressort d. ressortir a sari inapoĭ pin elasticitate. V. razor 2). Lama saŭ sirma de otzel care vine la loc dupa ce scapa de presiune (k arcurile trasurilor coardele ceasornicelor droturile canapelelor sh. a.). Fig. Ceĭa ce pune in mishcare fortza energie: interesu e marele resort al afacerilor. Mijloc de succes: a pune in mishcare toate resorturile. Intindere de jurisdictziune limita de competentza: resortu unuĭ tribunal asta nu e de resortu meŭ. A judeca in ultimu resort a judeca fara apel. Ministru de resort ministru ministeruluĭ de care e vorba. V. tzumburuc.

resórt¹ (arc) s. n. pl. resórturi

resórt² (sector) s. n. pl. resoárte

resórt (arc) s. n. pl. resórturi

resórt (sector) s. n. pl. resoárte

RESÓRT s. 1. v. arc. 2. v. domeniu.

RESÓRT s. v. imbold impuls indemn pornire stimul stimulent.

RESORT s. 1. arc (reg.) drot. (A sarit k un ~.) 2. domeniu sector serviciu. (In ~ public sau facut mari progrese.)

resort s. v. IMBOLD. IMPULS. INDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT.