RESÓRT¹ resorturi s. n. Element de obicei metalic folosit pentru realizarea legaturilor elastice intre diferite organe ale unui sistem tehnic; (sens curent) arc. E cum sar fi rupt deodata resortul unui mecanism. C. PETRESCU C. V. 261. Pentru ce?... tzipa deodata... k zvirlit de fortza unui resort. SAHIA N. 82. Amicul apasa resortul capacului. CARAGIALE O. III 148. ♦ Fig. Sursa de energie fizica sau morala; imbold izvor suport moral. Interminabilul bombardament a sfarimat toate resorturile din mine. CAMIL PETRESCU U. N. 370. Pl. shi: resoarte (HASDEU I. V. 153).