*resórt n. pl. urĭ (fr. ressort d. ressortir a sari inapoĭ pin elasticitate. V. razor 2). Lama saŭ sirma de otzel care vine la loc dupa ce scapa de presiune (k arcurile trasurilor coardele ceasornicelor droturile canapelelor sh. a.). Fig. Ceĭa ce pune in mishcare fortza energie: interesu e marele resort al afacerilor. Mijloc de succes: a pune in mishcare toate resorturile. Intindere de jurisdictziune limita de competentza: resortu unuĭ tribunal asta nu e de resortu meŭ. A judeca in ultimu resort a judeca fara apel. Ministru de resort ministru ministeruluĭ de care e vorba. V. tzumburuc.