ARC arcuri shi (2) arce s. n. 1. Arma primitiva (folosita la aruncarea sagetzii) alcatuita dintro varga flexibila de lemn sau de metal de forma incovoiata shi dintro coarda prinsa de cele doua extremitatzi. ♦ Fig. Tot ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei (D. ZAMFIRESCU). 2. Portziune dintro circumferintza sau dintro linie curba. Arc de cerc. ♦ Element de constructzie in forma arcuita; bolta. ◊ Arc de triumf = constructzie care formeaza un portic arcuit sau o arcada ridicata in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Piesa elastica de metal care suporta eforturi de incovoiere alcatuita din benzi lame elastice (cate una ori mai multe suprapuse) sau din bare rasucite in spirala folosita k legatura elastica intre doua piese pentru a amortiza shocurile sau pentru a pune in mishcare un mecanism ori organe de mashini. Arc de automobil. ◊ Expr. Parcar fi pe arcuri se zice despre o persoana supla sprintena. 4. (In expr.) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica luminoasa care strapunge un izolant de obicei un gaz intre doi electrozi calzi. Lat. arcus.