arc (curi) s. n. 1. Arma alcatuita dintro vergea flexibila ushor incovoiata shi o coarda. 2. Resort organ metalic elastic. Var. pl. (inv.) arce. Mr. arcu megl. arc(u). Lat. arcus (Pushcariu 113; CandreaDens. 76; REW 618; DAR); cf. alb. ark it. sp. port. arco prov. fr. arc. Der. arcar s. m. (negustor de arcuri) dupa CandreaDens. 77 provine direct din lat. arcarius (cf. DAR care pare a admite explicatzia) ipoteza plauzibila dar care nu este necesara; arcarie s. f. (inv. atelier unde se faceau arcuri); arcash s. m.; arcashie s. f. (meseria de arcash; in Bucov. unitate de pompieri); arceshte adv. (in forma de arc); arcish adj. (incovoiat curbat); arcos adj. (inv. arcuit); arcui vb. (a indoi in forma de arc); arcuitura s. f. (curba); arcush s. n. (vergea de lemn care serveshte la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde). Der. neol. arcada s. f.; arcat adj. (arcuit); arcatura s. f. Din rom. provine rut. arkuš „arcush” (Candrea Elemente 406). Cf. artzar.