ARC arcuri (2) arce s. n. 1. Arma (primitiva) de aruncat sagetzi alcatuita dintro varga flexibila ushor incovoiata shi o coarda prinsa de extremitatzile vergii. ♦ P. anal. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei. 2. Portziune dintro circumferintza sau dintro linie curba. Arc de cerc. ♦ (Element de) constructzie in forma arcuita. ◊ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Organ metalic elastic al unei mashini sau al unui mecanism care are proprietatea de a reveni la forma initziala dupa ce a fost supus unei solicitari. Arc de automobil. ◊ Expr. Parcar fi pe arcuri se zice despre o persoana supla sprintena. 4. (In sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. Lat. arcus.