ADÚCE aduc vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru shi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru al preda). ◊ Expr. Ce vant teaduce? se spune cuiva care a venit pe neashteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului sau. ♦ A da unui lucru o anumita mishcare sau directzie. ◊ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibacie; a se dovedi abil diplomat intro anumita imprejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a indrepta discutzia asupra unui obiect a pomeni despre... 3. Tranz. A produce a procura a pricinui a cauza. 4. Tranz. A face sa ajunga intro anumita situatzie stare. 5. Intranz. A semana intrucatva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. shi refl. (in loc. vb.) A(shi) aduce aminte = a(shi) aminti. Lat. adducere.

adúce [At: COD. VOR. 54/14/ Pzi: adúc / E: ml adducere] 1 vt A lua cu sine un lucru shi a veni cu el la cineva (pentru al preda). 2 (Ie) Ce vant te aduce? Se spune cuiva care a venit pe neashteptate. 3 (Ie) A ~ vorba de (sau despre) ceva A indrepta discutzia catre un anumit subiect. 4 (Iae) A pomeni despre ceva. 5 vt (Jur; inv; ie) A ~ para A acuza in fatza judecatorilor. 6 vt (Inv; ie) A ~ la mijloc A cita ceva in sprijinul unei afirmatzii. 7 vt (Ie) A ~ inainte A cita. 8 vr (Inv) A se referi la ceva. 9 vt (Cop „la indeplinire”) A indeplini. 10 vt (Cop „la cunoshtintza”) A inshtiintza. 11 vt (Cop „la capat”) A sfarshi. 12 (Inv; cop „in isprava”) A ispravi. 13 vt (Inv; cop „la savarshit”) A savarshi. 14 vt (Inv; cop „la mirare”) A se minuna. 15 vt (C. este o persoana) A conduce. 16 vi (Nob; numai la imperativ) Haide ! 17 (Fig) A decide. 18 vt A face. 19 (Ie) A ~ la brazda buna A indrepta. 20 (Ie) A ~ la (sau in) sapa de lemn A saraci. 21 vt A produce. 22 vt Acrea. 23 (Ie) Cei aduce? Cei pasa? 24 vt A apropia ceva de sine sau de o parte a corpului. 25 vt A da unei partzi a corpului o anumita directzie. 26 vt A indoi. 27 vt (C. este mana piciorul etc.) A mishca pentru a indoi. 28 vt A face o mishcare cu mana pentru a lovi cu putere. 2930 vi (Ie) A (o) ~ (bine) din condei A vorbi sau a scrie cu arta. 31 vi (Iae) A se dovedi abil diplomat intro anumita imprejurare. 32 vi (Ie) A ~ din meshteshug A face ceva cu multa arta. 33 vt A procura. 34 vt A pricinui. 35 vt A face sa ajunga intro anumita stare situatzie. 3637 vtr (Ie) A(shi) ~ aminte A(shi) aminti. 3839 vtr (Iae) A se ashtepta la ceva. 40 vi A semana putzin cu ceva sau cu cineva.

ADÚCE adúc vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru shi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru al preda). ◊ Expr. Ce vant teaduce? se spune cuiva care a venit pe neashteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului sau. ♦ A da unui lucru o anumita mishcare sau directzie. ◊ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibacie; a se dovedi abil diplomat intro anumita imprejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a indrepta discutzia asupra unui obiect a pomeni despre... 3. Tranz. A produce a procura a pricinui a cauza. 4. Tranz. A face sa ajunga intro anumita situatzie stare. 5. Intranz. A semana intrucatva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. shi refl. (In expr.) Ashi aduce aminte = a(shi) aminti. Lat. adducere.

ADÚCE adúc vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru shi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru al preda). Mam dus am cautat in gluga shi am adus cavalul. SADOVEANU N. F. 18. Venise fata demparat Cu alte fete penserat Saduca apa din izvor. COSHBUC P. I 280. Da de prinz Ce miai adus? JARNÍKBIRSEANU D. 271. ◊ (Cu privire la fiintze) K sa scapi de pedeapsa alt chip nu e decit sa te duci sami aduci pe fata lui Verdeshimparat. ISPIRESCU L. 42. Cu ce vei satura lacomia acestor cete de pagini ce aduci cu mariata? NEGRUZZI S. I 140. ◊ Fig. Nu shtiu insa cum shi ce fel ne aduse vorba a pomeni despre grauri. ODOBESCU S. III 23. ◊ Expr. Ce vint teaduce? se spune celui care vine pe neashteptate. Da ce vint teo adus pe la noi soro draga? ALECSANDRI T. I 123. ♦ (La imper.) Dami! (In forma regionala ada) Ada la mine cele trei smicele de mar dulce! CREANGA P. 273. O sluga... a adus acest bilet. Ada am zis. NEGRUZZI S. I 53. 2. Tranz. A apropia (ceva) de sine sau de o parte a trupului sau. Deabia putu aduce putzin mina spre gura. CREANGA P. 15. ♦ A da (unui lucru) o anumita mishcare sau directzie. Aduse paloshul cam piezish shii reteza capul. ISPIRESCU L. 28. Miu Zglobiul Binel aducea Cu setel trintea. TEODORESCU P. P. 499. ♦ Expr. A o aduce (bine) din condei sau a o aduce bine = ashi potrivi vorbele cu dibacie pentru a atinge scopul urmarit. A aduce vorba (de sau despre ceva) = a indrepta vorbirea asupra unui obiect a pomeni despre... Daca se adunara la un loc adusera vorba iarashi despre broasca fratelui lor. ISPIRESCU L. 36. 3. Tranz. A produce a crea a da nashtere a pricinui. A aduce beneficii. ◊ Omul neinvatzat e k un copac neingrijit care nici o roada nu aduce. NEGRUZZI S. I 8. Vitza ce naduce rod se taie. Usturoiul cind il striveshti lacrimi itzi aduce. ◊ Expr. Cei aduce? = cei foloseshte? cei pasa? cel importa? Deoi petrecenca cu mitze shi cu pureci shi cu luna Ori de nu cui cei aduce? EMINESCU N. 44. 4. Tranz. A face sa ajunga (intro anumita stare intro anumita situatzie). Iata in ce stare mai adus! NEGRUZZI S. I 19. ◊ Expr. A aduce (pe cineva) la realitate = a face (pe cineva) sa intzeleaga o anumita situatzie sa vada un lucru sub aspectul lui real. Vartolomeu Diaconu incerca sashi aduca fata la realitate de la distantza cu tot soiul de schime elocvente incruntinduse shi facindui semn sa inceteze. C. PETRESCU A. 286. A aduce (pe cineva) la sapa de lemn v. sapa. A aduce pe (sau la) brazda (buna) v. brazda. ◊ (In legatura cu substantive abstracte introduse prin prep. «la» exprima actziunea corespunzatoare sensului substantivului) Am adus la indeplinire ordinul. ◊ Ma trimis... sa aduc la cunoshtintza marieivoastre k el cica poate sa va faca podul.. CREANGA P. 80. 5. Intranz. (Urmat de determinari introduse prin. prep. «cu») A semana (cu cineva sau cu ceva). Ai! ce mai cal! Al meu taiat din lemn de corn... Nici pe departe naducea cuacela [al copiilor de bogatashi]. BENIUC V. 36. [Parintele Palamon] aduce putzin shi cu poetul Costache Conachi. IBRAILEANU A. 129. Apoi ma mieram eu de ce vorbeshti asha de bine moldoveneshte shi aduci la mers cu dea noastre. CREANGA P. 129. Aducea de departe cu un amic al maiorului. ALECSANDRI T. I 352. 6. Refl. (In expr.) Ashi aduce aminte = ashi aminti v. aminte. Forme gramaticale: imper. ádu shi (regional) áda perf. s. adusei part. adus.

ADÚCE adúc vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru shi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru al preda). ◊ Expr. Ce vant teaduce? se spune cuiva care a venit pe neashteptate. ♦ (La imperativ) Dami! 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului sau. Aduce putzin mana spre gura (CREANGA). ♦ A da unui lucru o anumita mishcare sau directzie. ◊ Expr. A o aduce bine (din condei) = ashi potrivi vorbele cu dibacie. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a indrepta discutzia asupra unui obiect a pomeni despre... 3. Tranz. A produce a procura a crea; a pricinui. Un copac neingrijit nici o roada nu aduce (NEGRUZZI). 4. Tranz. A face sa ajunga intro anumita situatzie. ◊ Expr. A aduce la acelashi numitor = a face k mai multe fractzii ordinare sa aiba acelashi numitor; fig. a uniformiza. 5. Intranz. A semana cu cineva sau cu ceva. Aducea de departe cu un amic al maiorului (ALECSANDRI). 6. Tranz. shi refl. (In expr.) Ashi aduce aminte = ashi aminti. Lat. adducere.

A ADÚCE adúc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directzie sau inclinatzie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ cashtig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intro anumita stare sau situatzie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatzisha spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutziuni verbale avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunoshtintza a inshtiintza. ~ multzumiri a multzumi. ~ jertfa a jertfi. Ashi ~ aminte ashi aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitzia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitzia a) A emana un miros specific (de obicei neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducere

aduce v. 1. a duce la cineva: sluga aduse o trasura; 2. a produce a raporta (folos sau paguba); nu aduce anul ce aduce ceasul; 3. a pricinui: a aduce bucurie parintzilor; a aduce vorba a se exprima; 4. a incovoia a invarti (de sus in jos): cand aducea fata paloshul ISP.; 5. ashi aduce cu cineva a se asemana intru catva: acest copil ishi aduce cu tat’sau; 6. a aduce la implinire a executa. [Lat. ADDUCERE].

aduce aminte v. 1. a pune in mintea cuiva a aminti; 2. ashi pune iar in minte ai reveni in memorie.

adúc adús a aduce v. tr. (lat. addúco dúcere; it. addurre pv. vfr. aduire sp. aducir pg. adduzir. Imper. áda shi adú: adutzĭ [VR. 1925734]. V. duc). Duc (considerinduma pe mine k centru saŭ locu despre care vorbesc): a aduce apa in casa pine copiilor o scrisoare o veste. Fac sa vie: lam adus acasa. Produc fac: pomu aduce roade munca aduce cashtig. Pricinuiesc fac: ploaĭa a adus marĭ pagube. Indoĭesc intorc (Rar): a adus copacu cu virfu’n jos. Fig. Fac sa ajunga: aicĭ la adus betzia. V. intr. Seman putzin: copilu aduce cu tatasu. Aduc la indeplinire indeplinesc. Aduc la cunoshtintza comunic spun. Aduc laude laud. Aduc aminte V. aminte. Prov. Nu aduce anu ce aduce ceasu. Vorba dulce mult aduce.

!aduce (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. aduc 3 sg. aduce perf. s. 1 sg. adusei 1 pl. aduseram m.m.c.p. 1 pl. aduseseram; conj. prez. 1 sg. sa aduc 3 sa aduk; imper. 2 sg. afirm. adu /(fam.) 'adu; ger. aducand; part. adus

adúce (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. adúc 1 pl. adúcem 2 pl. adúcetzi imperf. 3 sg. aduceá perf. s. 1 sg. aduséi 1 pl. adúseram; imper. 2 sg. ádu (shi: ádo) neg. nu adúce 2 pl. adúcetzi; ger. aducand; part. adús

adúce vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. adúc imperf. 3 sg. aduceá perf. s. 1 sg. aduséi 1 pl. adúseram; imper. 2 sg. adú (dar: ado) neg. nu adúce; part. adús

aduce (imper. adu negativ: nu aduce)

+aduce aminte (ashi ~) (ashi aminti) loc. vb. v. aduce; imper. 2 sg. afirm. adutzi/(fam.) adutzi aminte; ger. aducandumi aminte

adúce amínte (a ~) loc. vb. v. adúce

aduc adu impr.

ADÚCE vb. I. 1. v. duce. 2. v. indoi. 3. a cauza a pricinui a produce a provoca. ( A ~ mari daune statului.) 4. a crea a produce a realiza. (~ mari beneficii.) II. v. semana.

ADUCE vb. 1. a duce. (Ia ~ pachetul acasa.) 2. a indoi. (~ cuiul in jos.) 3. a cauza a pricinui a produce a provoca. (A ~ mari economii statului.) 4. a crea a produce a realiza. (~ mari beneficii.) 5. a se apropia a se asemana a se asemui a semana (inv. shi pop.) a se lovi (reg.) a se cumpani (inv.) a araduce a se inchipui a se podobi a raduce. (~ cu sora lui.)

A aduce ≠ a duce

adúce (adúc adús) vb. 1. A lua cu sine un lucru shi a veni cu el undeva. 2. A produce a da randament. 3. A incovoia a arcui a indoi. 4. A se asemana. Mr. aduc (adushu adutzire) megl. duc (dushi) istr. aducu. < Lat. addūcĕre (Pushcariu 28; CandreaDens. 518; REW 160; DAR); cf. it. addurre v. fr. aduir cat. adur sp. aducir v. port. aduzir. Cf. duce. Der. aducator adj. (care aduce econom pastrator); aducatoare s. f. (inv. targa); aducatura s. f. (inv. vraja magie); adus s. n. (actziunea de a aduce aducere); adusatura s. f. (contagiere).

CAVEANT CONSULES (NE QUID DETRIMENTI REIPUBLICAE CAPIAT!) (lat.) consulii sa ia masuri (k republicii sa nu i se aduca vreun prejudiciu!) Formula rostita in Senat prin care consulii erau investitzi cu puteri discretzionare in momente de mare primejdie. Azi avertisment semnal de alarma. (SHi Cicero „In Catilinam” I 2 4).

CRESCENTEM SEQUITUR CURA PECUNIAM (lat.) creshterea avutziei aduce dupa sine grija Horatziu „Ode” III 16 17.

ET SEMEL EMISSUM VOLAT IRREVOCABILE VERBUM (lat.) un cuvant o data spus zboara fara sal mai potzi aduce inapoi Horatziu „Epistulae” 1 6 31.

MEMENTO HOMO QUIA PULVIS ES ET IN PULVEREM REVERTERIS (lat.) adutzi aminte omule k pulbere eshti shi in pulbere te vei intoarce „Geneza” 3 19.

SENSUS NON AETAS INVENIT SAPIENTIAM (lat.) observatzia nu varsta va aduce intzelepciunea Publilius Syrus „Sententiae” 638. Observarea mediului inconjurator shi a oamenilor da cunoshtintze shi experientza care valoreaza mai mult decat anii traitzi.

TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (lat.) ma tem de danai chiar shi cand aduc daruri Vergiliu „Eneida” II 49. Cuvintele prin care marele poet troian Laocoon a incercat sai convinga pe concetatzenii sai sa nu introduca in cetate calul de lemn lasat de ahei pe tzarm shi in care se aflau Odiseu shi luptatorii lui.

a aduce la sapa de lemn expr. a ruina a distruge din punct de vedere financiar

a o aduce bine din condei expr. 1. a se exprima cu ushurintza in vorbire sau in scris 2. a se dovedi abil / diplomat intro anumita imprejurare

a o aduce pe dupa piersic expr. (pop.) a spune (ceva) pe ocolite; a se eschiva a cauta subterfugii