ADÚCE adúc vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru shi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru al preda). ◊ Expr. Ce vant teaduce? se spune cuiva care a venit pe neashteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului sau. ♦ A da unui lucru o anumita mishcare sau directzie. ◊ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibacie; a se dovedi abil diplomat intro anumita imprejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a indrepta discutzia asupra unui obiect a pomeni despre... 3. Tranz. A produce a procura a pricinui a cauza. 4. Tranz. A face sa ajunga intro anumita situatzie stare. 5. Intranz. A semana intrucatva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. shi refl. (In expr.) Ashi aduce aminte = a(shi) aminti. Lat. adducere.