A ADÚCE adúc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directzie sau inclinatzie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ cashtig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intro anumita stare sau situatzie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatzisha spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutziuni verbale avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunoshtintza a inshtiintza. ~ multzumiri a multzumi. ~ jertfa a jertfi. Ashi ~ aminte ashi aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitzia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitzia a) A emana un miros specific (de obicei neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducere