HÁIDE interj. 1. Exclamatzie care exprima un indemn (la o actziune). ◊ (Cu ton de comanda exprimand nerabdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide haide vino mai repede! ♦ Exclamatzie care exprima incercarea de a imbuna pe cineva. 2. (Cu functzie de imperativ corespunzand unor verbe de mishcare) Vino! venitzi! sa mergem! ◊ (Imprumutand desinentze verbale de pers. 1 shi 2 pl.) Haidem la plimbare. Haidetzi la dans. ◊ (Adverbial in compuse) Haidehai haidahai haideha = incet anevoios. ◊ (Marcheaza inceputul unei actziuni) Lua toporul shi haide la treaba. 3. (In expr.) Haidade! exclamatzie prin care se respinge o parere sau se dezaproba o comportare; ash! Haidehaide sau haidehai se spune cand mustram cu indulgentza pe cineva care nu ia in seama sfaturile sau avertismentele noastre. [Var.: háida haid áida áide interj.] Din tc. haydi bg. haide ngr. áide.

haide [At: M. COSTIN ap. LET. I 529/10 / V: aida a~ haid ~da ~ea ~di ~iti hida^[1] / Imt: 4 ~m 5 ~tzi / E: tc hajde] 1 i Exprima vointza de actziune Si: hait¹ (1). 2 vi Exprima un indemn la o actziune la care se poate asocia shi vorbitorul Si: hait² (2). 3 vi Vino aici! Si: hait² (3). 4 vi Venitzi cu mine! Si: hait² (4). 5 vi (Cu sens de prezent istoric) Merge. 6 vi (Rep) Merge mereu. 7 i (Precedand un conjunctiv cu valoare de imperativ) Exprima nerabdarea. 8 i (Dupa exclamatzii) Exprima surpriza neplacuta. 9 i (Ics) Haida de! Exclamatzie de urare la ciocnirea paharelor. 10 (Iacs) Fie shi asha. 11 i (Iacs) Exprima dezaprobarea. 12 / (Ics) ~ hai Exprima mustrarea adresata cuiva care nu urmeaza sfaturile bune. 13 i (If ~iti) Exprima nerabdarea vorbitorului sa se intample ceva. 14 i Exprima regretul vorbitorului pentru ceva intamplat.

HÁIDE interj. 1. Exclamatzie care exprima un indemn (la o actziune). ◊ (Cu ton de comanda exprimand nerabdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide haide vino mai repede! ♦ Exclamatzie care exprima incercarea de a imbuna pe cineva. 2. (Cu functzie de imperativ corespunzand unor verbe de mishcare) Vino! venitzi! sa mergem! ◊ (Imprumutand desinentze verbale de pers. 1 shi 2 pl.) Haidem la plimbare. ◊ (Adverbial in compuse) Haidehai haidahai haideha = incet anevoios. ◊ (Marcheaza inceputul unei actziuni) Lua toporul shi haide la treaba. 3. (In expr.) Haidade! exclamatzie prin care se respinge o parere sau se dezaproba o comportare; ash! Haidehaide sau haidehai se spune cand mustram cu indulgentza pe cineva care nu ia in seama sfaturile sau avertismentele noastre. [Var.: háida haid áida áide interj.] Din tc. haydi bg. haide ngr. áide.

HÁIDE interj. (SHi in forma haida) 1. Exclamatzie care exprima un indemn (la o actziune); hai. Dumitale itzi sta bine cind eshti sincer. Haide putzin curaj ce dumnezeu. SEBASTIAN T. 73. ◊ (Uneori cu ton de comanda exprimind nerabdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide haide pasheshte mai aproape ceashteptzi? MIRONESCU S. A. 25. Haide intratzi de vreme ce atzi venit. NEGRUZZI S. I 93. 2. (Cu functziune de imperativ corespunzind mai ales unor verbe de mishcare) Vino! venitzi! sa mergem! Punetzi degraba un shal pe umeri shi haide. ALECSANDRI la TDRG. Haide tata satzi arat pre mama! NEGRUZZI S. I 250. Haide murgule mai tare. HODOSH P. P. 46. ◊ (Imprumutind desinentze verbale de pers. 1 shi 2 pl.) Haidatzi camarazilor... haidatzi... Haidem in tzara. CAMILAR N. I 405. Haidem cimpiile neashteapta Cu flori shi cu covoarentinse. VLAHUTZA O. A. 79. Sa luam cele trebuitoare shi haidem acolo chiar in astasara. CREANGA P. 158. Haidem shi neom lupta! BIBICESCU P. P. 324. ◊ (Adverbial repetat sau in compuse dupa un verb de mishcare exprimat sau subintzeles) Haidehai haidahai haideha = incet anevoios. SHi biata Saftica dupa mine haideha haideha fara a se invrednici sa deie ochii cu mine. ALECSANDRI T. I 372. ♦ (Narativ corespunzind verbului «a porni» la indicativ) Apoi lua masa in spate shi haid la drum catra casa. RETEGANUL P. I 64. 3. Exclamatzie care exprima incercarea de a imbuna pe cineva. Haide! teai suparat pentru nishte glume de nimica? ALECSANDRI la TDRG. 4. (In expr.) Haidade = exclamatzie prin care cineva respinge o parere sau dezaproba o tzinuta; ash! vorba sa fie! mie imi spui? (Atestat in forma aidade) Nu k mie frica de ceva adica de nevastamea sa nu... Aidade! Coana Veta! Miemi spui? No shtiu eu? CARAGIALE O. I 45. Haidehaide (sau haidehai) se zice cind mustram cu indulgentza pe cei ce nu iau in seama sfaturile sau avertismentele noastre. Haidehai!... acuma zici tu asha dara atuncea teoi vedea eu cei direge! SBIERA P. 10. Dumneavoastra ridetzi!... haide haide!... Va pare gluma? ALECSANDRI T. I 240. Haidehai; parca le vad cum or sa minince papara! id. ib. 243. Forme gramaticale: haidem haidetzi (regional haidatzi). Variante: haid (COSHBUC P. I 171 SLAVICI O. I 340) haida háidea (Munt.) áida áide (DUMITRIU B. F. 27 ISPIRESCU L. 74 ODOBESCU S. III 50) interj.

HÁIDE interj. (se foloseshte pentru a exprima o porunca sau un indemn la actziune) Hai. ◊ ~ hai incet; anevoios; cu greu. ~~ se spune cind incercam sa imbunam pe cineva. /<turc. haydi bg. haide

haide! int. ce exprima: 1. indemnul de a merge de a porni sau de a incepe o actziune functzionand k un imperativ cu formele analogice: haidem! haidetzi! 2. o concesiune: fie! [Turc. HÁIDE!].

háĭde shi áĭde háĭdem shi áĭdem háĭdetzĭ shi áĭdetzĭ interj. indemnatoare cu functziune de imper. (turc. haĭde „haide” haĭdeĭin „haĭdem”. De aicĭ: bg. haĭde haĭdite háĭdete haĭdate; sirb. hájde hajdémo hájdete; rus. áĭda aĭdá gaĭdá adĕá aĭdáte; alb. haĭde háĭdenĭ; ngr. áĭde háĭde [scris áĭnte háĭnte]. V. haĭ 1). Haĭde (haĭ porneshte!); haĭde baĭetzĭ (haĭ baĭetzĭ pornitzĭ [singurĭ saŭ cu mine]); haĭde cu mine (haĭ cu mine vino cu mine); haĭde (saŭ haĭ) sa plecam impreuna; haĭde! fie! (fie cum zicĭ tu saŭ el!); haĭdem (sa mergem!); haĭdetzĭ (pornitzĭ!). SHi ém étzĭ.

aida i vz haide

aide i vz haide

haid i vz haide

haida i vz haide

haidea i vz haide

haidi i vz haide

haiti i vz haide

ÁIDA interj. v. halde.

HÁIDEA interj. v. haide.

áĭda áĭde áĭdem áĭdetzĭ V. haĭda sh. a.

háĭda shi áĭda interj. de bucurie (var. din haĭde): Haĭda! Am ajuns! Haĭda de interj. ironica: Haĭda de! Astaĭ nostim!

háide interj.

háide interj.

haide.

*háidem interj.

*háidetzi interj.

háidehai/háidahai/háideha interj.

háidehai/háidahai/háideha (incetincet) interj.

HÁIDE interj. hai! vino! (inv.) ni! (~ incoace!)

HAIDE interj. hai! vino! (inv.) ni! (~ incoace!)

háide interj. Vino mai repede! (serveshte pentru a indemna sau incita). Var. hai ai(de) (h)aidem (h)aidetzi haida(ha). Mr. hai megl. hai. Tc. hayde (Miklosich Fremdw. 91; Röesler 606; Meyer 144; Ronzevalle 172; Berneker 381) cf. ngr. ἄïντε alb. hai(de) bg. sb. hajde rus. ajda. Interpretat k un imperativ a primit un inceput de conjugare in var. haidem haidetzi; aceste forme proprii conjugarii rom. sint reproduse in var. bg. hajdete sb. hajdemo hajdete. Var. hai sa confundat cu var. lui ha; de la haide provine shi hait(i) interj. (exprima surpriza).