USCÁ usúc vb. I. 1. Tranz. shi refl. A scoate sau ashi pierde umiditatea printrun procedeu mecanic prin expunere la soare la vant la foc etc.; a (se) zbici a (se) zvanta. ◊ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gatul) ori a se usca de sete = a avea o senzatzie puternica de sete. (Absol.) Bea de usuca = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A inceta sa mai planga; (despre lacrimi) a inceta sa mai curga. 2. Tranz. A deshidrata legume fructe peshte pentru a le putea conserva. 3. Refl. shi tranz. Ashi pierde sau a face sashi piarda vlaga a slabi sau a face sa devina slab palid; p. ext. a (se) chinui a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau partzi ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante frunze flori) Ashi pierde seva; a se veshteji a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face pe cineva sa cheltuiasca mult; a ruina a saraci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri privatziuni a duce o viatza grea. Lat. exsucare.

usca [At: CORESI EV. 198 / Pzi: usuc (reg) usc usac 2 usuci (reg) ushti ushchi uschi (P shi: bisilabic) ushuci usaci 3 usuk (reg) usca ushca usaca 4 uscam (reg) ushcam usucam 5 uscatzi (reg) ushcatzi usucatzi 6 usuk (reg) usca ushca / E: ml *exsucare] 1 vtr A scoate total sau partzial umezeala dintrun obiect pe cale naturala (prin evaporare) sau artificiala (printrun procedeu tehnic) Si: a zbici a zvanta (reg) a ojiji. 2 vr (Ie) A se ~ de sete A avea o senzatzie puternica de sete. 3 vr Ashi pierde prin evaporare lichidul aflat la suprafatza. 4 vr (Ie) A i se ~ gura (sau gatul) A avea o puternica senzatzie de sete. 5 vr (D. umflaturi cu caracter purulent iritatzii cutanate) A pierde lichidul care produce inflamatzia. 6 vt (C. i. ochii obrajii pielea corpului) A freca (ushor) pentru a elimina de pe suprafatza lichidul care o umezeshte. 7 vtrf (D. ochi; adesea icn) A inceta sa mai lacrimeze. 8 vr (D. lacrimi; adesea icn) A inceta sa mai curga. 9 vr (Pop; d. carne) A se deshidrata excesiv prin prajire. 10 vtr (D. plante shi partzi ale lor; pex d. pajishti paduri etc.) Ashi pierde (cu totul) seva Si: a se parjoli a se ofili a se veshteji. 11 vr (Rar; d. pamant) A ramane lipsit de vegetatzie (din cauza lipsei de apa). 12 vr (Inv; d. semintze) Ashi pierde puterea de germinare. 13 vr (Reg; d. cereale) A se coace prea tare shi a se scutura. 14 vtf (C. i. apa unui rau a unui lac etc.) A face sa dispara (prin evaporare) Si: a seca. 15 vt(a) (Ie) Bea de usuca sau usuca pe unde trece Bea foarte mult. 16 vt (C. i. alimente nutretz etc.) A deshidrata pentru conservare. 17 vr (Fig; adesea urmat de determinarile „(de) pe picioare” „din picioare”) Ashi pierde vlaga (din cauza unei boli a unei suferintze etc.). 18 vr (Pex; fig; adesea urmat de determinarile „(de) pe picioare” „din picioare”) A se chinui (7). 19 vr (D. corpul uman organe sau partzi ale lui) Ashi pierde puterea vitala. 20 vr (D. corpul uman organe sau partzi ale lui) A se atrofia (1). 21 vr (Fig; d. inima suflet) Ashi pierde sensibilitatea caldura. 22 vt (Fig) A face sa nu mai existe Si: a distruge (1) a nimici a prapadi. 23 vt (Ie) A ~ (pe cineva) in bataie (sau in batai) A bate pe cineva foarte tare Si: bataie. 24 vt (Ie) La batut de la ~t la matze Se spune despre cineva care a fost batut foarte tare. 25 vt (Fam; fig) A face pe cineva sa cheltuiasca mult Si: a ruina a saraci. 26 vt (Fam) A aduce cuiva nenoroc la jocul de cartzi. 27 vt (Fam) A face pe cineva sa piarda multzi bani shezandui alaturi. 28 vr (Fam; fig) A suferi lipsuri privatziuni. 29 vr (Fam; fig) A duce o viatza grea. 30 vr (Inv; ie) A se ~ de foame A avea o puternica senzatzie de foame Si: a flamanzi (2). 31 vt (Ie) A ~ zilele (cuiva) A face (cuiva) viatza grea.

USCÁ usúc vb. I. 1. Tranz. shi refl. A scoate sau ashi pierde umiditatea printrun procedeu mecanic prin expunere la soare la vant la foc etc.; a (se) zbici a (se) zvanta. ♦ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gatul) ori a se usca de sete = a avea o senzatzie puternica de sete. (Absol.) Bea de usuca = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A inceta sa mai planga; (despre lacrimi) a inceta sa mai curga. 2. Tranz. A deshidrata legume fructe peshte pentru a le putea conserva. 3. Refl. shi tranz. Ashi pierde sau a face sashi piarda vlaga a slabi sau a face sa devina slab palid; p. ext. a (se) chinui a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau partzi ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante frunze flori) Ashi pierde seva; a se veshteji a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A stoarce pe cineva de bani; a ruina a saraci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri privatziuni a duce o viatza grea. Lat. exsucare.

USCÁ usúc vb. I. 1. Tranz. A scoate umezeala din sau de pe ceva (printrun procedeu mecanic sau prin expunere la soare la vint la foc etc.); a zbici a zvinta. Sa nu raceshti... Satzi uscam hainele. DELAVRANCEA O. II 351. Pe piscul Grohotishului un cioban deshteptat de furtuna ishi atitza iar focul k sashi usuce opincile. RUSSO O. 114. Secera orz de prinzare SHil usucantro caldare. ALECSANDRI P. P. 353. ◊ Refl. Oaspetzii sau dat linga vatra sa se usuce. SADOVEANU O. VIII 255. Neam intins la soare sa ne uscam. GALACTION O. I 62. SHedeam afara la soare cu pielea goala pina se usca cenusha pe noi. CREANGA A. 28. El intra intro cafenea de alaturi k sa se usuce. EMINESCU N. 35. (Expr.) A se usca (sau a i se usca cuiva) gura (sau gitul) de sete se spune cind cineva are o senzatzie puternica de sete de caldura etc. Striga in gura mare k se usuca de sete. CREANGA P. 242. ◊ Intranz. (In expr.) Bea de usuca = bea foarte mult. (Rar intro constructzie tranzitiva) Vinul bun ocaua mica Beau voinicii del usuca. TEODORESCU P. P. 331. ♦ Refl. (Despre ochi) A inceta sa mai verse lacrimi; (despre lacrimi) a inceta sa mai curga. Noapten codri ma apuca Copacilor sint naluca Ochimi nu se mai usuca. ALECSANDRI P. P. 277. ◊ Tranz. Ochii din lacrami nu shii mai uscara. ISPIRESCU L. 162. Mireasa nu mai usca ochii intruna plingea. SHEZ. II 112. 2. Tranz. A deshidrata legume fructe carne peshte etc. (pentru a le putea conserva mai multa vreme). 3. Refl. (Despre plante p. ext. despre locul unde cresc) Ashi pierde seva; a se veshteji a se ofili. Pe unde trece ea fatza pamintului se usuca. EMINESCU N. 7. Vara trece iarna vine SHi tu codre teai uscat! ALECSANDRI P. A. 56. Iarba se usuca pe unde calcam. RUSSO O. 38. ◊ Fig. Sa ma primblu... sa ma mai racoresc k mam uscat aici in provintzie. ALECSANDRI T. 197. 4. Refl. (Despre fiintze) Ashi pierde vlaga a slabi peste masura (k urmare a unei stari fizice sau psihice chinuitoare). De ce cind o vad ma usuc? SADOVEANU O. I 290. Moartea... se uscase de se facuse cirlig. ISPIRESCU L. 10. Amindoi intro durere se uscau de pe picioare. CONACHI P. 84. ◊ (Determinat prin «de dor») Te usuci de dorul cui shtiu eu. CREANGA A. 117. Susano... imi eshti dragutza shi ma usuc de dorul tau. ALECSANDRI T. 706. ◊ Tranz. fact. La Sebish ori in alta parte Mereu acelashi dor de duca Spre Nushtiuunde ma usuca Ma chinuie mereu ma arde. BENIUC V. 16. Aceasta idee il usuca pe picioare. ALECSANDRI S. 8. ♦ (Despre organe sau partzi ale corpului) A se atrofia a se inchirci. De ce numi raspunzi? TZi sa uscat limba? CONTEMPORANUL VI_II 118. ◊ Tranz. (Atestat in forma usuca) Trecind un glontz de tun aproape miau usucat un picior sham ramas invalid. BUDAIDELRANU TZ. 66. (Fig.) Invatzatura cartzilor nu ia uscat inima cum se intimpla adesea. C. PETRESCU A. R. 23. ◊ Intranz. (Rar) Nu voi tata sa usuce Al meu suflet tinar vesel. EMINESCU O. I 65. 6. Tranz. fact. Fig. (Rar) A face sa cheltuiasca mult a stoarce de bani; a ruina. Nu pre am parale la mine k... Bucureshtiu ista mo uscat. C. PETRESCU I. II 198. Prez. ind. shi: usc (JARNÍKBIRSEANU D. 59). Varianta; usucá vb. I.

A USCÁ usúc tranz. A face sa se usuce; a seca; a asana. ◊ Bea de usuca face abuz de bauturi alcoolice. /<lat. exsucare

A SE USCÁ ma usúc intranz. 1) A ramane fara apa sau umezeala. Pamantul se usuca. Rufele sau uscat. ◊ A i ~ cuiva ochii (sau lacrimile) a nu mai plange. A i ~ cuiva gura (sau limba gatul) a avea o senzatzie puternica de sete. 2) (despre vegetatzie) Ashi pierde cu totul seva (de seceta de frig etc.); a pieri. Iarba sa uscat. 3) (despre fiintze) A slabi tare (din cauza unei suferintze fizice sau morale). ~ de jale. ~ de durere. 4) (despre tzesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare

uscà v. 1. a (se) face uscat; 2. fig. a lancezi: a se usca de dor. [Lat. EXSUCARE (din SUCUS)].

USUCÁ vb. I. v. usca.

usc V. usuc 2.

2) usúc (est) shi usc (vest) a uscá v. tr. (lat. exsúco sucáre a stoarce d. sucus suc; it. asciugare pv. asugar fr. essuyer cat. aixugar sp. enj pg. enx. Usc s’a format din uscam. Se conj. usuc usucĭ usuca; sa usuce saŭ usc ushtĭ usca; sa ushte ĭar in colo uscam sh. a. Cp. cu maninc). Scot umezeala: soarele shi vintu usuca drumurile. V. refl. Mor (vorbind de plante): copacu s’a uscat. Fig. Ma consum de boala de intristare de dor: se usca pe picĭoare saracu! V. sec.

uscá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. usúc 2 sg. usúci 3 usúk 1 pl. uscắm; conj. prez. 3 sa usúce

uscá vb. ind. prez. 1 sg. usúc 2 sg. usúci 3 sg. shi pl. usúk 1 pl. uscam; conj. prez. 3 sg. shi pl. usúce

usca (ind. prez. 1 sg. usuc)

usuc usuci 2 usuca 3 uscam 1 pl. uscatzi 2 pl. usuca 3 pl. usuce 3 conj.

USCÁ vb. 1. a se zbici a se zvanta (inv. shi reg.) a se praji. (Rufele sau ~.) 2. v. deshidrata. 3. v. ofili. 4. a se impietri a se intari a se invartosha. (Painea veche sa ~.)

USCÁ vb. v. atrofia calici degenera ruina saraci scapata seca.

USCA vb. 1. a se zbici a se zvinta (inv. shi reg.) a se praji. (Rufele sau ~.) 2. a deshidrata. (A ~ legume.) 3. a (se) ingalbeni a (se) ofili a pali a (se) trece a (se) veshteji (astazi rar) a tinji (pop.) a (se) galbeni (inv. shi reg.) a seca (reg.) a (se) petrece a (se) pihavi (prin Mold.) a (se) probajeni (prin Mold. shi Transilv.) a (se) probozi (Mold. shi Bucov.) a (se) ugili. (O planta care sa ~.)

usca vb. v. ATROFIA. CALICI. DEGENERA. RUINA. SARACI. SCAPATA. SECA.

A (se) usca ≠ a (se) jilavi a (se) umezi

A usca ≠ a uda a umezi

uscá (usć át) vb. 1. A (se) zbici (se) zvinta. 2. A se rascoace a se deshidrata. 3. A se ofili a se veshteji. Var. prezent usc. Mr. usic (u)suc uscare megl. usc istr. uscu. Lat. *ustĭcāre de la ustum cf. lat. ustūra lat. Ustica „inaltzime in tzara sabinilor” calabr. uscare „a arde”. Semantismul nu face dificultatzi deoarece urere insemna atit „a arde” cit shi „a usca”. Rezultatul normal *ustca a pierdut pe t interconsonantic; usuc este forma moderna explicata greshit. Der. din lat. *exsūcāre „a usca” (Densusianu Rom. XXXIII 288; Meyer Alb. St. IV 89; Cretzu 379; Pushcariu 1841; REW 3073) sau din tc. husk (Roesler 604) apare k mai putzin probabila. Der. uscacios (var. uscatziv) adj. (fara umezeala slab uscat); uscaciune s. f. (insushirea de a fi uscat; seceta); uscat s. n. (actziunea de a usca; pamint tare pamint); uscator adj. (care usuca); uscatura s. f. (mincare uscata; creanga uscata); uscatzele s. f. pl. (crenuscate gateje prajituri copate in ulei).

usca usuc v. t. 1. a stoarce (pe cineva) de bani 2. a bea foarte mult

a usca in bataie expr. a bate rau de tot.

a usca leshia expr. (intl.) a pleca a fugi a se ascunde ashi pierde urma.