uscá (usć át) vb. 1. A (se) zbici (se) zvinta. 2. A se rascoace a se deshidrata. 3. A se ofili a se veshteji. Var. prezent usc. Mr. usic (u)suc uscare megl. usc istr. uscu. Lat. *ustĭcāre de la ustum cf. lat. ustūra lat. Ustica „inaltzime in tzara sabinilor” calabr. uscare „a arde”. Semantismul nu face dificultatzi deoarece urere insemna atit „a arde” cit shi „a usca”. Rezultatul normal *ustca a pierdut pe t interconsonantic; usuc este forma moderna explicata greshit. Der. din lat. *exsūcāre „a usca” (Densusianu Rom. XXXIII 288; Meyer Alb. St. IV 89; Cretzu 379; Pushcariu 1841; REW 3073) sau din tc. husk (Roesler 604) apare k mai putzin probabila. Der. uscacios (var. uscatziv) adj. (fara umezeala slab uscat); uscaciune s. f. (insushirea de a fi uscat; seceta); uscat s. n. (actziunea de a usca; pamint tare pamint); uscator adj. (care usuca); uscatura s. f. (mincare uscata; creanga uscata); uscatzele s. f. pl. (crenuscate gateje prajituri copate in ulei).