USCÁ usúc vb. I. 1. Tranz. shi refl. A scoate sau ashi pierde umiditatea printrun procedeu mecanic prin expunere la soare la vant la foc etc.; a (se) zbici a (se) zvanta. ◊ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gatul) ori a se usca de sete = a avea o senzatzie puternica de sete. (Absol.) Bea de usuca = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A inceta sa mai planga; (despre lacrimi) a inceta sa mai curga. 2. Tranz. A deshidrata legume fructe peshte pentru a le putea conserva. 3. Refl. shi tranz. Ashi pierde sau a face sashi piarda vlaga a slabi sau a face sa devina slab palid; p. ext. a (se) chinui a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau partzi ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante frunze flori) Ashi pierde seva; a se veshteji a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face pe cineva sa cheltuiasca mult; a ruina a saraci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri privatziuni a duce o viatza grea. Lat. exsucare.