USCÁ usúc vb. I. 1. Tranz. A scoate umezeala din sau de pe ceva (printrun procedeu mecanic sau prin expunere la soare la vint la foc etc.); a zbici a zvinta. Sa nu raceshti... Satzi uscam hainele. DELAVRANCEA O. II 351. Pe piscul Grohotishului un cioban deshteptat de furtuna ishi atitza iar focul k sashi usuce opincile. RUSSO O. 114. Secera orz de prinzare SHil usucantro caldare. ALECSANDRI P. P. 353. ◊ Refl. Oaspetzii sau dat linga vatra sa se usuce. SADOVEANU O. VIII 255. Neam intins la soare sa ne uscam. GALACTION O. I 62. SHedeam afara la soare cu pielea goala pina se usca cenusha pe noi. CREANGA A. 28. El intra intro cafenea de alaturi k sa se usuce. EMINESCU N. 35. (Expr.) A se usca (sau a i se usca cuiva) gura (sau gitul) de sete se spune cind cineva are o senzatzie puternica de sete de caldura etc. Striga in gura mare k se usuca de sete. CREANGA P. 242. ◊ Intranz. (In expr.) Bea de usuca = bea foarte mult. (Rar intro constructzie tranzitiva) Vinul bun ocaua mica Beau voinicii del usuca. TEODORESCU P. P. 331. ♦ Refl. (Despre ochi) A inceta sa mai verse lacrimi; (despre lacrimi) a inceta sa mai curga. Noapten codri ma apuca Copacilor sint naluca Ochimi nu se mai usuca. ALECSANDRI P. P. 277. ◊ Tranz. Ochii din lacrami nu shii mai uscara. ISPIRESCU L. 162. Mireasa nu mai usca ochii intruna plingea. SHEZ. II 112. 2. Tranz. A deshidrata legume fructe carne peshte etc. (pentru a le putea conserva mai multa vreme). 3. Refl. (Despre plante p. ext. despre locul unde cresc) Ashi pierde seva; a se veshteji a se ofili. Pe unde trece ea fatza pamintului se usuca. EMINESCU N. 7. Vara trece iarna vine SHi tu codre teai uscat! ALECSANDRI P. A. 56. Iarba se usuca pe unde calcam. RUSSO O. 38. ◊ Fig. Sa ma primblu... sa ma mai racoresc k mam uscat aici in provintzie. ALECSANDRI T. 197. 4. Refl. (Despre fiintze) Ashi pierde vlaga a slabi peste masura (k urmare a unei stari fizice sau psihice chinuitoare). De ce cind o vad ma usuc? SADOVEANU O. I 290. Moartea... se uscase de se facuse cirlig. ISPIRESCU L. 10. Amindoi intro durere se uscau de pe picioare. CONACHI P. 84. ◊ (Determinat prin «de dor») Te usuci de dorul cui shtiu eu. CREANGA A. 117. Susano... imi eshti dragutza shi ma usuc de dorul tau. ALECSANDRI T. 706. ◊ Tranz. fact. La Sebish ori in alta parte Mereu acelashi dor de duca Spre Nushtiuunde ma usuca Ma chinuie mereu ma arde. BENIUC V. 16. Aceasta idee il usuca pe picioare. ALECSANDRI S. 8. ♦ (Despre organe sau partzi ale corpului) A se atrofia a se inchirci. De ce numi raspunzi? TZi sa uscat limba? CONTEMPORANUL VI_II 118. ◊ Tranz. (Atestat in forma usuca) Trecind un glontz de tun aproape miau usucat un picior sham ramas invalid. BUDAIDELRANU TZ. 66. (Fig.) Invatzatura cartzilor nu ia uscat inima cum se intimpla adesea. C. PETRESCU A. R. 23. ◊ Intranz. (Rar) Nu voi tata sa usuce Al meu suflet tinar vesel. EMINESCU O. I 65. 6. Tranz. fact. Fig. (Rar) A face sa cheltuiasca mult a stoarce de bani; a ruina. Nu pre am parale la mine k... Bucureshtiu ista mo uscat. C. PETRESCU I. II 198. Prez. ind. shi: usc (JARNÍKBIRSEANU D. 59). Varianta; usucá vb. I.