MUSHCÁ mushc vb. I. 1. Tranz. Ashi infige dintzii in ceva shi a strange tare (provocand durere ranind sau sfashiind). ◊ Expr. Ashi mushca mainile (sau degetele) = a) a avea remushcari; b) a se infuria. Ashi mushca limba (sau buzele) = ashi ascunde un sentiment puternic a se stapani. Al mushca pe cineva de inima sa... = a se lasa ispitit sa... a fi cat peaci sa... A mushca pamantul = a cadea la pamant (ranit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pishca a intzepa; a pricinui durere usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzatzie chinuitoare neplacuta (de frig foame etc.). 2. Intranz. shi tranz. A rupe cu dintzii o portziune dintrun aliment (pentru a manca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe rautacioase sarcastice; a intzepa. Et. nec.

mushca [At: COD. VOR. 96/24 / V: (reg) ~shica (inv) mucica / Pzi: mushc / E: nct] 1 vt (Fsha) Ashi infige coltzii in ceva Si: (reg) a incoltzi. 2 vt (Fsha) A apuca cu dintzii sau cu ciocul shi a strange tare sfashiind. 3 vt (Fsha) A rani cu dintzii. 4 vt (Ie) Ashi ~ mainile (sau degetele pumnii etc.) A se cai amarnic de ceea ce a facut. 5 vt (Iae) A se infuria. 6 vt (Ie) Ashi ~ buzele (sau limba) Ashi stapani manifestarea unui sentiment puternic de bucurie durere etc. strangand buzele sau limba intre dintzi. 7 vt (Ie) (Sa) nu te mushte sharpele de inima Nu cumva sa... 8 vt (Ie) A ~ pamantul (sau tzarana) A cadea la pamant ranit sau mort. 9 vt (Iae; pex) A muri¹ (1). 10 vt A face mishcarea de a apuca cu dintzii fara a prinde ceva. 11 vta (D. animale mai ales d. caini) A obishnui sa atace cu dintzii. 12 vi (D. peshti) A apuca nada din unditza. 13 vt (Pex; d. insecte) A intzepa. 1 vt (ie) La ~t albina de limba Se zice in gluma despre un om tacut shi prostanac sau despre un om beat. 15 vt (D. plantele urticante) A urzica. 16 vt (Reg; d. vin) A produce o senzatzie de intzepatura pe limba Si: a pishca. 17 vt (Fig; d. caldura frig foame etc.) A provoca o senzatzie neplacuta chinuitoare. 18 vrr (Fig; pop; d. culori) A nu se armoniza. 19 vt (Fig) A ataca cu vorbe rautacioase Si: a intzepa. 20 vt (Fig; d. sentimente porniri) A indemna. 21 vi (Udp „din” „in”). A apuca shi a rupe cu dintzii dintrun aliment pentru a manca. 22 vi (Pan; d. lucruri) A desprinde o bucata o portziune din ceva Si: a smulge a sfashia. 23 vi (Pan; d. lucruri) A strapunge. 24 vi (Fig; d. sentimente) A chinui. 25 vt (Ie) Al ~ pe cineva inima sa... A fi cat paci sa se lase ispitit.

MUSHCÁ mushc vb. I. 1. Tranz. A apuca cu dintzii shi a strange tare (provocand durere ranind sau sfashiind). ◊ Expr. Ashi mushca mainile (sau degetele) = a) a se cai amarnic; b) a se infuria. Ashi mushca limba (sau buzele) = ashi ascunde un sentiment puternic a se stapani. Al mushca pe cineva de inima sa... = a se lasa ispitit sa... a fi cat peaci sa... A mushca pamantul = a cadea la pamant (ranit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pishca a intzepa; a pricinui durere usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzatzie chinuitoare neplacuta (de frig foame etc.). 2. Intranz. shi tranz. A rupe cu dintzii o portziune dintrun aliment (pentru a manca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe rautacioase sarcastice; a intzepa. Et. nec.

MUSHCÁ mushc vb. I. 1. Tranz. A apuca puternic cu dintzii shi a stringe (provocind durere ranind sau sfishiind). Lasatzi ciinii in pace co sa va mushte! REBREANU R. II 30. O lovi dupa ceafa de era sashi mushte limba. ISPIRESCU L. 208. Catzelusha a mushcato de ia rupt degetele. CREANGA P. 294. ◊ Fig. Rotzile [tractorului] se infig in pamint nu in pietrele drumului care le mushca. DUMITRIU V. E. 111. Tirnacopul pila mina mushca stinca cundirjire. MACEDONSKI O. I 231. ◊ Expr. Ashi mushca miinile (sau degetele) = a se cai amarnic. Ai satzi mushti miinile... shi ai sa te dai cu capul de totzi peretzii. CAMIL PETRESCU U. N. 49. Ishi mushca fata acum degetzelele... de ciuda shi de rushine dar navea ce face. CREANGA P. 294. Ashi mushca buzele v. buza. Al mushca pe cineva de inima sa... = a se lasa ispitit sa. Tu cind i intra la pasere sa o iei dar sa nu care cumva sa te mushte de inima sa pui mina pe cushca. SHEZ. IV 172. ◊ Absol. Ciinele cind mushca nu mai latra! REBREANU R. II 73. Calui turba mushca sare Nechezind cu infocare. ALECSANDRI P. II 1. Motzoc i saruta mina asemenea cinelui care in loc sa mushte linge mina carel bate. NEGRUZZI S. I 141. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de» shi indicind obiectul sau partea obiectului care se apuca) Mushcama de virful degetului sa vaz: dorm ori sint deshtept? CARAGIALE O. III 69. Nevastuica.. de multe ori mushca vitele de picioare. SHEZ. III 204. ♦ Fig. A pricinui durere usturime; a intzepa. Simte sub talpi iarna cum il mushca prin incaltzaminte. SAHIA N. 91. ◊ Intranz. Frigul incepe a mushca mantaile coboara de pe politzi. SADOVEANU O. VI 254. Arshitza miezului inflacarat al zilelor de iulie mushca cu dintzi de foc pretutindeni. HOGASH M. N. 172. 2. Intranz. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «din») A rupe cu dintzii o bucata dintrun aliment (pentru a minca). Grigoritza mushca din o felie de mar shi sorbi foarte linishtit din paharul cu vin. HOGASH DR. II 26. ◊ Fig. Al nostrui pamintul din care fierul va mushca. BENIUC V. 111. Numai susurul Prahovei numai detunatura unei stinci pravalita din inaltzimi numai izbitura securilor care mushcau din tulpina mustoasa a copacilor tulburau tihna locului. PAS E. II 157. 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe rautacioase sarcastice.

A MUSHCÁ mushc 1. tranz. 1) A apuca cu dintzii strangand (pana la durere ranire invinetzire rupere etc.). * Ashi ~ mainile a regreta amarnic consideranduse vinovat de ceva; a se cai. Ashi ~ limba a regreta mult cele spuse anterior. ~ pamantul (sau tzarana) a cadea la pamant ranit sau mort. 2) (despre unele animale mai ales despre insecte) A intzepa producand o senzatzie dureroasa; a manca; a ciupi; a pishca. Ma ~t un sharpe. 3) fig. (despre ger soare etc.) A produce o senzatzie dureroasa; a pishca. 4) (o bucata dintrun aliment) A rupe cu dintzii pentru a manca. 5) fig. A ataca rautacios cu ironii sau cu vorbe; a intzepa; a inghimpa; a impunge. 2. intranz. (mai ales despre caini) A avea obiceiul de a ataca ranind cu dintzii. /Orig. nec.

mushcà v. 1. a apuca shi a rupe cu dintzii: cainele mushca a mushca din paine; ashi mushca degetele (buzele) a se cai amarnic de ceva; 2. fig. a critica a ataca cu vorba. [Vechiurom. mucicà de origina necunoscuta].

mushc a á v. tr. (vrom. a mucĭk it. dial. muccecare moccecare a mushca. Mushc mushtĭ shi [sud] mushcĭ; sa mushc sa mushtĭ shi [sud] sa mushcĭ sa mushte shi [sud] sa mushce). Apuc shi taĭ saŭ rup saŭ (despre insecte) impung cu dintziĭ saŭ cu mandibulele: m’a mushcat un cine de picĭor am mushcat o bucatzica dintr’un mar m’a mushcat un painjin. Fig. Atac cu vorba impung pishc. Atzĭ mushca degetele (saŭ minile) a te cai amar.

mushcá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. mushc 2 sg. mushti 3 múshca; conj. prez. 3 sa múshte

mushcá vb. ind. prez. 1 sg. mushc 2 sg. mushti 3 sg. múshca; conj. prez. 3 sg. shi pl. múshte

mushc mushti 2 mushte 3 conj.

MUSHCÁ vb. 1. (reg.) a incoltzi. (La ~ un caine.) 2. a intzepa.

MUSHCÁ vb. v. atzatza chinui consuma framanta imboldi indemna munci.

MUSHCA vb. (reg.) a incoltzi. (La ~ un ciine.)

mushca vb. v. ATZITZA. CHINUI. CONSUMA. FRAMINTA. IMBOLDI. INDEMNA. MUNCI.

mushcá (múshc mushcát) vb. A apuca cu dintzii. Var. inv. mucica. Mr. mishcu mushcu mushcare megl. mucicu mucicari istr. mucicu. Origine indoielnica. Daca se porneshte de la forma inv. shi dialectala mucicare trebuie sa se presupuna un lat. *muticāre < mutῑre „a mormai” formatzii paralele lat. mussāre › *mussicāre › sp. amusgar (Corominas I 196; REW 5776a). Trecerea semantica de la „mormai” la „mushca” se verifica shi in ex. sp. deshi numai pe jumatate caci nu ajunge sa exprime decit ideea de „a se pregati de mushcat”. In general este preferata pornirea de la un lat. *muccicāre in loc de *mūccŭlare < mūccus (Candrea Rom. XXXI 313; Pushcariu 1136) sau din lat. mucceus incrucishat cu morsĭcāre (Pushcariu Jb. XI 61; REW 5767) cf. sicil. muttsikari napol. muttsękare abruz. muččęká. Der. mushcator adj. (care mushca; coroziv); mushcatura s. f.; remushcare s. f. (caintza) format dupa fr. remords.

mushca mushc (intl.) I. v. t. 1. a fura. 2. a primi a obtzine. 3. a cashtiga. II. v. i. a incepe sa recunoasca faptele comise.

a mushca de cur (pe cineva) expr. (vulg.) 1. a defaima (pe cineva) a calomnia (pe cineva). 2. a ironiza in continuu (pe cineva). 3. a carti impotriva cuiva.

al mushca (pe cineva) sharpele invidiei expr. a fi cuprins de invidie.

ashi mushca mainile de necaz expr. a fi foarte necajit.