MUSHCÁ mushc vb. I. 1. Tranz. A apuca cu dintzii shi a strange tare (provocand durere ranind sau sfashiind). ◊ Expr. Ashi mushca mainile (sau degetele) = a) a se cai amarnic; b) a se infuria. Ashi mushca limba (sau buzele) = ashi ascunde un sentiment puternic a se stapani. Al mushca pe cineva de inima sa... = a se lasa ispitit sa... a fi cat peaci sa... A mushca pamantul = a cadea la pamant (ranit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pishca a intzepa; a pricinui durere usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzatzie chinuitoare neplacuta (de frig foame etc.). 2. Intranz. shi tranz. A rupe cu dintzii o portziune dintrun aliment (pentru a manca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe rautacioase sarcastice; a intzepa. Et. nec.