búza sf [At: DOSOFTEI PS. 37/11 / V: (inv) ~ze / Pl: ~ze / E: cf alb buze bg бузъ] 1 (Atm) Parte carnoasa care margineshte in afara deschizatura gurii (sau a botului) acoperind dintzii Si: labie. 2 (Fig) Gura. 3 (Pop; ie) Ai da cuiva ceva de luat in ~ ze Ai da cuiva ceva de mancare. 4 (Ie) A fi cu sufletul in (sau pe) ~ ze A trage sa moara. 5 (Ie) A scoate din ~ za mortzii A scapa (pe cineva) de la moarte. 6 (Pfm; ie) A pune (sau a lasa) ~ za A fi gata sa planga Cf a buzai. 7 (Pop; ie) A face ~ ze de arap A fi bosumflat. 89 (Ie) A ramane (sau a se intoarce) cu ~ za umflata (sau ~ zele umflate) A ramane (sau a se intoarce) pacalit Cf buzat (23). 10 (Pop; ie) A bate (sau a da a sufla) din (sau in) ~ ze (sau ~) A fi manios. 11 (Iae) A umbla fara nici un rost. 12 (Iae) A indura o pierdere fara a mai putea indrepta ceva. 13 (Pfm; ie) Ai crapa (sau ai scapara ai arde) cuiva ~ za (de ceva) A avea mare nevoie de ceva. 14 (Pfm; ie) A se shterge (sau a se linge a se spala) pe ~ ze A fi silit sa renuntze la ceva. 15 (Pfm; ie) Ashi linge ~ zele dupa ceva Ashi dori ceva foarte mult. 16 (Fam; ie) A avea (sau a spune) (ceva) numai pe (sau din ~) že A vorbi altfel de cum gandeshti. 17 (Pfm; ie) Ashi mushca ~ zele A regreta. 18 (Ie) A vorbi in ~ ze A bolborosi. 19 (Ic) ~deiepure Anomalie congenitala (la unii oameni) care consta intro despicatura a buzei de sus (de sus in jos) prin care se vede o parte din dintzi. 20 (Mol; bot; ic) ~ za vacii Ciuperca comestibila din familia agaricaceae cu palaria de culoare brunroshiatica piciorul gros solid de culoare alba ornat de o retzea de fibrile roshiatice shi carnea alba compacta care creshte pe pamant sub mesteceni shi prin padurile de conifere in locuri uscate (Cortruarius bolteatus). 21 (Pex) Margine a unei rani pricinuite de o taietura foarte adanca. 22 (Pex) Partea de deasupra (subtziata sau rasfranta) care margineshte gura vaselor (sau a tzevilor). 23 (Pfm; ilav) In ~ za tunului Expus impushcaturilor de tun. 24 (Ialv; pex) In primejdie mare. 25 (Pfm; ila) Plin pana in ~ ze Foarte plin. 26 (Pex) Marginea de deasupra (subtziata) a unui deal a unui pisc a unei paduri a unui shantz etc Cf geana. 27 (Pex) Partea ascutzita la instrumentele de taiat Si: taish. 28 (Is) ~ za plutei Partea dinainte a plutei. 29 (Is) ~ de bandaj Partea proeminenta a bandajului montat pe rotzile autovehiculelor de cale ferata care serveshte la mentzinerea shi la conducerea vehiculului respectiv pe shina.

BÚZA buze s. f. 1. Fiecare dintre cele doua partzi carnoase care marginesc gura shi acopera dintzii. Buza de sus. Buza de jos. ▭ Uriashul cuvint: Libertate! Ne tremura buzele aproape K plingem shoptindul. BENIUC V. 127. Lasindushi iar capul in jos ishi mushca buzele ishi strinse pumnii. CAMILAR TEM. 205. Gura i era uscata shi buzele arse. VLAHUTZA O. A. I 104. Incepe a bea lacom la apa shi ashi linge buzele de dulceatza shi bunatatea ei. CREANGA P. 214. Pune gura lui fierbinte pea ei buze ce suspina. EMINESCU O. I 79. Buza de iepure = buza (de sus) ushor despicata (k la iepure) lasind sa se vada o parte din dintzi shi constituind un defect din nashtere. Asha a nascuto matusha... cu buza de iepure. STANCU D. 12. ◊ Expr. (Familiar) A ramine cu buzele umflate = a ramine inshelat pacalit dezamagit in ashteptarile sale. Ii era sa nushi piarza slujba shi sa ramiie cu buzele umflate. ISPIRESCU L. 234. A sufla (sau a bate) in buze = a ramine pagubash (de ceva); a fluiera a paguba. Toporul sa cufundat shi Prepeleac a ramas batind in buze. CREANGA P.46. Ai crapa(sau ai scapara ai arde cuiva) buza (de ceva) = a avea mare nevoie (de ceva) a fi la strimtoare; aicrapa maseaua. A se shterge (sau linge spala) pe buze = a fi silit sa renuntze la ceva sashi ia nadejdea de la un lucru dorit sau rivnit. Ashi linge buzele (dupa ceva) = a pofti a rivni a jindui (ceva). Ashi mushca buzele (de necaz sau de parere de rau) = a regreta foarte tare a se cai (de nereushita unei actziuni). (Mai ales despre copii) A lasa (sau a pune) buza = a fi gata sa izbucneasca in plins. ◊ (in diverse constructzii exprimind lipsa de sinceritate fatzarnicie afectare etc.) Vorbeshte din virful buzelor. ▭ Totzi pe buzeavind virtute iar in ei moneda calpa. EMINESCU O. I 150. Facura juramint lui Rudolf mai mult din buza decit din inima. BALCESCU O.II 187. Pe buze miere SHin inima fiere. Marginile unei rani pricinuite de o taietura adinca. 2. Margine (dreapta sau rasfrinta) a unor obiecte (in special cind au forma rotunda). Paraschiv ishi trase mina dar buza capacului i strivi un deget. PREDA I. 180. Pe buzele strachinii o lingura de cositor. DELAVRANCEA H. T. 26. Vasile se scida aprinse o luminarica de ceara lipita de buza unui sfeshnic de alama. VLAHUTZA O. A. 345. ◊ Expr. A fi in buza tunului = a fi expus in bataia tunului; p. ext. a se afla intrun loc primejdios. Pururea in buza tunului silitzi a bivuaca sub un cort. NEGRUZZI S. I 39. (Rar) Plin pina in buze = foarte plin; plin ochi. Ulcica... plina pinan buze cu vin roshu. DELAVRANCEA S. 55. 3. Culmea marginea de sus (subtziata) a unui deal a unui pisc a unui shantz a unei paduri etc. V. geana. Unii izbutind sa urce buza dealului se prabusheau... strapunshi de gloantze. CAMILAR N. I 49. Da glas octombren viile naturii! K mustul tinar Soarele se varsa Pe buza tremurata a padurii. BENIUC V. 45. Iau ingropat ieri la Adincata in buza dealului linga shosea. STANCU D. 159. A dat peste stina de oi a lui Gheorghiade cu perdeaua ei de trestie infipta in buza vaii Gerului. POPA V. 114. 4. Ascutzish al unor instrumente de taiat; taish. Baiatul... aduse securea. Uracu o lua shi petrecu degetul pe buza otzelului. DUMITRIU B. F. 105. Cine are barda mica Facai buza subtzirica. ALECSANDRI P. P. 319.

BÚZA buze s. f. 1. Fiecare dintre cele doua partzi carnoase care marginesc gura shi acopera dintzii. ◊ Buza de iepure = buza ushor despicata (k la iepure) constituind un defect din nashtere. ◊ Expr. (Fam.) A ramane cu buzele umflate = a ramane inshelat dezamagit in ashteptarile sale. Ashi mushca buzele (de necaz sau de parere de rau) = a regreta foarte tare; a se cai. A sufla (sau a bate) in buze = a ramane pagubash; a fluiera a paguba. A se shterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit sa renuntze la ceva. Ai crapa (sau ai scapara ai arde cuiva) buza (de ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). Ashi linge buzele (dupa ceva) = a pofti a ravni (ceva). A lasa (sau a pune) buza (in jos) = a fi gata sa izbucneasca in plans. ♦ Margine a unei rani pricinuite de o taietura adanca. 2. Marginea unor obiecte a unor vase. Buza strachinii. ◊ Expr. (Rar) Plin (pana in) buza = foarte plin plin ochi. 3. Culme a unui deal a unui pisc margine a unui shantz a unei paduri etc. 4. Ascutzish al unor instrumente de taiat; taish. Comp. alb. buzë.

BÚZA ~e f. 1) Fiecare dintre cele doua partzi carnoase proeminente care marginesc gura din exterior. * ~ de iepure buza ushor despicata (k la iepure) constituind o anomalie congenitala. A intoarce ~a pe dos a se supara tare mai ales fara motiv; a se bosumfla. Ashi linge ~ele dupa ceva a dori ceva foarte tare; a ravni ceva. Ashi mushca ~ele a regreta amarnic. A ramane cu ~ele umflate a ramane dezamagit; a fi deceptzionat de ceva. 2) Linie care margineshte suprafatza unor vase obiecte organe etc.; margine. ~a urciorului. ~a unei rani. 3) Partea ascutzita a unui obiect de taiat; ascutzish; taish. ~a toporului. [G.D. buzei] /Cuv. autoht.

buza f. 1. partea exterioara shi carnoasa care margineshte gura: a ramanea cu buzele umflate a fi pacalit; 2. margine: de a tunurilor buze AL. [Termen comun multor familii de limbi: probabil onomatopee].

búza f. pl. e (de orig. romana ruda cu fr. bouder a fi bosunflat norm. boudsoufler a unfla pelea; sp. buz sarutare de impacare; alb. buza buza. D. rom. vine bg. buza buza obraz. V. bosunflu). Parte de afara a guriĭ shi care acopera dintziĭ. Marginea unuĭ vas uneĭ tzevi: a ajunge in buza tunuluĭ. A raminea cu buzele unflate a raminea pacalit. inshelat mofluz. A bate din buze la nevoie (k calu flamind) a avea mare nevoĭe de un lucru. A raminea batind din buze a raminea fara cele necesare.

búza s. f. g.d. art. búzei; pl. búze

búza s. f. g.d. art. búzei; pl. búze

BÚZA s. 1. (ANAT.) (inv.) usna. (~ de sus.) 2. buza inferioara v. labium; buza superioara v. labrum. 3. gura (inv. shi reg.) usna. (~ a unui pahar a unui vas.)

BÚZA s. v. ascutzish lama limba margine taish.

BUZA s. 1. (ANAT.) (inv.) usna. (~ de sus.) 2. gura (inv. shi reg.) usna. (~ unui pahar a unui vas.)

buza s. v. ASCUTZISH. LAMA. LIMBA. MARGINE. TAISH.

búza (búze) s. f. 1. Fiecare din cele doua partzi carnoase care marginesc gura. 2. Margine a unei rani. 3. Labie margine a vulvei. 4. Margine. 5. Taietura. 6. Parte superioara culme virf. Mr. buza megl. budza. Probabil bot sau lat. botum „bot” cu suf. za (k in cacareaza galbeaza coacaza pupaza etc.). Dovada semantica este constituita de sensul 6 care nu se explica plecinduse de la acceptzia de „buza” k in bg. buza „obraz”; cf. shi bosumflat. Pentru schimbarea semantica cf. buca. Prezentza cuvintului in alb. (buzë) a determinat pe mai multzi cercetatori sa caute aici etimonul cuvintului rom. (Cihac II 715; Meyer 57; Pascu II 218; cf. Capidan Raporturile 522). Dupa Jokl 11 in alb. ar proveni dintrun cuvint primitiv cu radacina *br „gura” cu suf. zë (cf. lituan. burná „gura” armen. beran „gura”) ipoteza care ne pare incerta. DAR Philippide II 702 shi Rosetti II 112 mentzioneaza doar corespondentza rom. cu alb. fara a trage concluzii. Dupa parerea noastra alb. trebuie sa provina din rom. Nici izvoarele lat. indicate pina acum nu sint convingatoare. Miklosich Alb. Forsch. V 10 se referea cu rezerve la lat. basium; ipoteza reluata de Schuchardt Vok III 50 care se gindea la o confuzie a lui basium cu bucca. Pushcariu 242 (shi JB XI 48) imagina o radacina lat. *bud cf. fr. bouder sp. buz ipoteza abandonata in DAR. In sfirshit Vaillant BL XIV 16 porneshte de la sl. *lobŭza „buza” sau „sarut” cf. lobŭzati „a saruta” shi dabalaza. Der. buza vb. (a face bot ashi umfla buzele); buzat adj. (cu buze groase botos; urit dizgratzios); buzau adj. (bosumflat imbufnat); buzaila (var. buzila) s. m. (porecla pentru botoshi sau pentru copiii plingacioshi); buzar s. m. (butuc pus pe jos spre a servi de suport lemnelor pentru foc); buzish adv. (intrun singur rind unul linga altul formind front comun); buzos adj. (botos); buzur(in) adj. (epitet dat oilor) cf. Draganu Dacor. VI 265; rasbuzat adj. (rasfrint). Din rom. par a proveni bg. buza „obraz” (Romansky 95; Capidan Raporturile 226) buzest „bucalat” budzule „buze groase” budzulast „botos” (Candrea Elemente 407); pol. buzia „gura in limbajul infantil” (Berneker 104); adj. buzatisch „botos”; ngr. μπουσλάω „a fi ratat a da gresh” (Meyer Neugr. St. II 77); alb. buzë „buza”.

a bate din buze expr. (intl.) a informa politzia.

a face spuza la buze expr. (d. femei) a juisa a ajunge la orgasm.

a lasa (pe cineva) cu buzele umflate expr. a dezamagi (pe cineva) a inshela ashteptarile (cuiva).

a ramane cu atza mamaligii / cu buzele umflate expr. (pop.) a ramane cu paguba a fi pagubit.

ai arde buza (dupa ceva) expr. a ravni (dupa ceva) a tanji (dupa ceva); a avea neaparat nevoie (de ceva)

ai crapa buza (dupa ceva) expr. a avea mare nevoie (de ceva).

buze s. f. pl. (eufem.) labii